Mii de persoane au ocupat piața Puerta del Sol din centrul Madridului, transformând spațiul public într-un camp de corturi care s-a prelungit peste noapte. Protestul, început sâmbătă, a continuat și duminică, implicând familii întregi, tineri, pensionari și activiști. Aceștia solicită oprirea evacuărilor și adoptarea unor legi mai riguroase pentru protecția chiriașilor, într-un context de intensă tensiune socială.
Imaginile cu Maricarmen, scoasă pe targă din locuința sa din cartierul Retiro pe 23 septembrie, au devenit un simbol al crizei locative din Spania. Evenimentul a alimentat indignarea publicului față de autorități și de fondurile de investiții, acuzate că evacuează oamenii din case pentru a obține profit. În piața Sol, protestatarii au refuzat să plece, ridicând corturi imediat după marșul de sâmbătă, sub sloganuri care denunță situația insuportabilă a locuințelor.
Uniunea Chiriașilor cere guvernului adoptarea unor noi legi, printre care contracte de închiriere pe termen nedeterminat și interzicerea evacuărilor fără alternative de locuire. Premierul Pedro Sánchez a promis un decret de urgență la ședința de marți a guvernului, declarând că lucrează zi și noapte pentru Maricarmen. Totuși, bătrâna a criticat dur intervenția sa într-un interviu la RTVE, acuzându-l că ignoră numărul uriaș de evacuări care au loc în Spania.
Povestea lui Maricarmen este una de durată, locuința fiind ocupată de familia sa încă din 1956. După ce clădirea a fost vândută în 2018, noul proprietar i-a oferit posibilitatea de cumpărare, pe care ea nu și-a permis-o. Ulterior, fondul Urbagestión a preluat apartamentul și a majorat chiria de la 500 de euro la 2.650 de euro, înainte de a o fixa la 1.650 de euro, o sumă imposibil de achitat din pensie.
Criza locuințelor este agravată de un deficit estimat de Banca Spaniei la 550.000 de unități, în timp ce salariile nu cresc în ritmul prețurilor. Turismul și creșterea populației urbane exercită o presiune constantă asupra unui stoc insuficient de locuințe. În prezent, Spania dispune de mai puțin de 2% locuințe publice subvenționate, o cifră care se situează mult sub media europeană de 8%.
Această mișcare socială amintește de protestele „indignaților” din 2011, când mii de oameni au ocupat aceeași piață timp de 28 de zile. Diferența de astăzi este însă una dramatică în ceea ce privește motivele disperării. Dacă în 2011 oamenii protestau pentru dificultatea de a achiziționa o proprietate, astăzi lupta se concentrează pe capacitatea de a achita o simplă chirie pentru o cameră.
