Rezerva strategică de petrol a Statelor Unite a înregistrat o scădere semnificativă, ajungând la un nivel minim de 283,8 milioane de barili. Conform celor mai recente date furnizate de Departamentul de Energie, această cifră reprezintă cel mai scăzut volum de stocuri de petrol înregistrat de la luna octombrie 1982 încoace. Această evoluție marcată a stocurilor indică o presiune continuă asupra rezervelor guvernamentale americane, care au intrat într-o perioadă de declin constant.
Această scădere actuală este rezultatul unei decizii luate anterior, când președintele Trump a autorizat eliberarea a 172 de milioane de barili. Această acțiune a făcut parte dintr-un plan coordonat la nivel internațional, prin care 32 de țări membre ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE) au decis eliberarea a 400 de milioane de barili. Livrările de petrol au început la aproximativ o săptămână după această decizie și se preconiza că procesul va dura în jur de 120 de zile.
Administrația a oferit asigurări privind recuperarea acestor resurse, promițând că aproximativ 200 de milioane de barili vor fi reatrasi într-un interval de un an, fără a genera costuri pentru contribuabili. Totuși, situația este monitorizată atent din cauza limitelor legale și operaționale. Deși legea federală stabilește un minim operațional de 252,4 milioane de barili, nivelul acceptat general pentru a asigura pompare și procesare eficientă se situează între 250 și 300 de milioane de barili.
Analistul Ben Cahill, de la Consiliul Atlantic, a avertizat că aceste eliberări de stocuri ar putea deveni o mișcare auto-destructivă pe termen lung. El susține că beneficiile acestor acțiuni devin tot mai reduse, deoarece eliberarea de petrol pe piață poate fi eclipsată de percepția publică că opțiunile de rezervă sunt aproape epuizate. Saul Kavonic, de la MST Marquee, a comparat această situație cu faptul că se trăiește pe baza unui card de credit al pieței petroliere.
O parte importantă din această reducere, respectiv aproximativ 133 de milioane de barili, este structurată prin schimburi de tip swap cu companiile Shell, Vitol și Trafigura. Aceste companii au contractat returnarea a 1,25 barili pentru fiecare baril primit, iar livrările sunt programate să înceapă la începutul anului viitor. Această strategie de gestionare a stocurilor este esențială pentru menținerea stabilității prețurilor, în condiții în care fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz rămân la o treime din nivelurile de dinaintea războiului.
Gestionarea rezervelor strategice de petrol este un instrument critic de politică energetică utilizat pentru a contracara volatilitatea prețurilor și șocurile de ofertă. În perioade de criză geopolitică sau de scăderi bruște ale producției, eliberarea acestor stocuri poate stabiliza piețele globale. Totuși, utilizarea excesivă a acestor rezerve poate afecta capacitatea de răspuns a statului în fața unor urgențe viitoare, reducând marja de manevră a guvernelor.
