O mișcare studențească din Serbia, formată în urma unei tragedii care a ucis 16 persoane, a evoluat rapid de la proteste stradale la o forță politică națională. Evenimentul care a declanșat mobilizarea a avut loc la 1 noiembrie 2024, când o copertină de beton s-a prăbușit la gara din Novi Sad. Această catastrofă a fost percepută de public ca un simbol al neglijenței administrative și al corupției, generând o reacție masivă în întreaga țară.
Mobilizarea a început prin blocarea străzilor și s-a extins către diverse categorii sociale, incluzând profesori, judecători, actori și fermieri. În martie 2025, Belgradul a găzduit una dintre cele mai mari manifestări antiguvernamentale din istoria Serbiei, presiunea fiind atât de mare încât premierul de la acea vreme a demisionat în ianuarie 2025. Studenții au reușit să organizeze structuri locale și adunări care au transformat nemulțumirea stradală într-o prezență activă în procesul electoral.
Mișcarea, identificată sub numele de „Lista Studenților - Studenții Câștigă”, a ales o strategie de recrutare a unor candidați din afara nucleului universitar. Aceștia includ specialiști, profesori și personalități publice, precum fostul guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, Dejan Šoškić, actorul Tihomir Stanić sau fostul baschetbalist Dejan Bodiroga. Scopul principal este de a atrage alegători dincolo de mediul studențesc, punând accent pe apărarea instituțiilor publice și pe combaterea corupției.
Programul propus de această coaliție vizează reforme structurale, inclusiv investigarea persoanelor suspectate de corupție și reformarea sistemului media public. Studenții solicită, de asemenea, oprirea numirilor politice în cadrul întreprinderilor de stat și introducerea unor criterii de responsabilitate în administrația publică. Un alt obiectiv major este îndepărtarea din funcții a celor acuzați că au încălcat regulile în timpul reprimării protestelor, pentru a asigura statul de drept.
Scrutinul actual reprezintă un test major pentru Partidul Progresist Sârb (SNS), formațiunea care este asociată cu Aleksandar Vučić și care domină politica sârbă de peste un deceniu. În timp ce Aleksandar Vučić și partidul său resping acuzațiile de control politic asupra presei și de corupție, alegătorii văd alegerile ca pe un referendum asupra direcției țării. Mișcarea studențească nu a oferit candidați din rândul propriilor membri, ci susține persoane pe care le consideră capabile de implementare.
Această evoluție politică în Serbia apare într-un context regional marcat de schimbări constante în structurile de guvernare. Deși mișcarea studențească încearcă să transfere energia de pe stradă în instituții, succesul acestora depinde de capacitatea de a menține unitatea coaliției eterogene. Provocarea finală rămâne transformarea promisiunilor electorale în reforme concrete care să schimbe durabil modul de funcționare al sistemului politic sârb.
