Analiza realizată de economiștii Annamaria de Crescenzio și Etienne Lepers, din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), indică faptul că piețele emergente au devenit mai puțin sensibile la șocurile financiare globale după criza mondială. Studiul, publicat de CEPR VoxEU, se bazează pe date colectate de la 23 de piețe emergente în perioada 2010-2023, evidențiind rolul crucial al cadrelor politice interne.
Factorii globali precum aversiunea la risc, evoluția dolarului american, prețurile materiilor prime și riscul geopolitic continuă să influențeze puternic fluxurile de portofoliu. Totuși, autorii subliniază că transmiterea acestor șocuri depinde în mod esențial de politicile interne ale fiecărei țări. Rezultatele arată că sensibilitatea acestor piețe s-a redus comparativ cu perioada 2000-2007, atât pentru fluxurile de acțiuni, cât și pentru cele de obligațiuni.
Efectul factorilor globali este concentrat în principal asupra investițiilor de portofoliu, în timp ce investițiile străine directe nu prezintă o asociere statistic semnificativă cu acești factori. Pe de altă parte, riscul geopolitic a devenit un canal separat și tot mai important care influențează alocarea capitalului. Riscul geopolitic specific unei țări afectează chiar și fluxurile de investiții străine directe, indicând o influență crescută a geopoliticii asupra deciziilor de investiții pe termen lung.
Independența băncii centrale este identificată în analiză drept cel mai robust determinant structural pentru reducerea sensibilității fluxurilor de portofoliu. Țările care dețin bănci centrale mai independente înregistrează ieșiri de capital mai mici atunci când riscul global crește. Al doilea factor important de atenuare a riscului este nivelul datoriei publice, investitorii fiind deosebit de sensibili la sustenabilitatea acesteia în perioadele de stres financiar.
În ceea ce privește instrumentele macroprudențiale, studiul găsește dovezi limitate că acestea reduc direct volatilitatea fluxurilor de portofoliu. Această limitare poate fi explicată prin rolul tot mai mare al instituțiilor financiare nebancare în intermedierea fluxurilor internaționale. În timp ce instrumentele tradiționale se concentrează pe bănci, fluxurile de obligațiuni și acțiuni sunt influențate tot mai mult de investitori care operează în afara sistemului bancar convențional.
Deși reziliența generală s-a îmbunătățat, vulnerabilitatea rămâne prezentă, exemplificată de martie 2026, când investitorii au vândut active de portofoliu în valoare de 82 de miliarde de dolari într-o singură lună. Această fugă a capitalului pune presiune pe cursurile de schimb și pe costurile de împrumut ale statelor. Economiile emergente nu pot controla ciclul financiar global, dar își pot influența vulnerabilitatea prin cadrele de politici interne robuste.
