Președintele Blackstone Group, Jon Gray, a emis un avertisment privind situația economică din Europa, afirmând că regiunea se confruntă cu o furtună fiscală mai periculoasă decât cea din Statele Unite. În cadrul forumului Bloomberg New Economy de la New Delhi, acesta a subliniat că Europa se află într-o poziție de vulnerabilitate din cauza suprapărării dintre avansul lent al economiei și deficitele fiscale ridicate. Această dinamicie exercită o presiune tot mai mare asupra unor economii majore, precum Franța și Marea Britanie.
Conform analizei lui Gray, diferența fundamentală dintre Europa și Statele Unite rezidă în capacitatea de creștere. În timp ce economia americană beneficiază de un aflux masiv de capital în sectorul tehnologic și în inteligența artificială, Europa nu dispune de aceleași avantaje. Investițiile masive în infrastructura pentru inteligența artificială, centre de date și semiconductori oferă Statelor Unite o marjă de manevră mai mare pentru ajustări fiscale, deoarece creșterea economică rapidă poate temperează deteriorarea raportului dintre datoria publică și PIB.
Situația din Franța este descrisă ca fiind una critică, guvernul local recunoscând că deficitul bugetar ar putea depăși pragul de 5%. Pentru a finanța cheltuielile publice și pentru a rambursa datoria acumulată în timpul pandemiei, Franța planifică împrumutarea unei sume record de 340 de miliarde de euro în obligațiuni guvernamentale până în anul 2027. Această necesitate de finanțare, combinată cu costurile ridicate ale dobânzilor, restrânge spațiul fiscal disponibil pentru investiții și servicii publice.
Piețele de obligațiuni au început deja să transmită semnale de alarmă, reflectând îngrijorările investitorilor. În septembrie, randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze pe 10 ani a crescut cu aproximativ 70 de puncte de bază, atingând un nivel maxim de la anul 2002. În același interval, diferențialul de randament dintre titlurile de stat franceze și cele germane s-a majorat la aproape 160 de puncte de bază, reprezentând cea mai mare divergență de la criza datoriilor suverane din Europa din perioada 2012.
Problema se extinde și către Regatul Unit, unde randamentele obligațiunilor pe 10 ani au crescut cu aproximativ 36 de puncte de bază în septembrie, ajungând la circa 5,4%. De asemenea, Italia atrage atenția prin datoria raportată la PIB care se apropie de 139%, fiind estimată ca fiind cea mai îndatorată economie din zona euro în acest an. Guvernul italian estimează că deficitul fiscal va rămâne mult peste pragul de 3% impus de UE.
Istoric, guvernele nu tind să realizeze ajustări fiscale dureroase de la sine, așteptând de obicei ca presiunea piețelor financiare să devină insuportabilă. Experiența crizei datoriilor din Grecia arată că problemele fiscale forțează factorii de decizie să își reevalueze modul de împrumut doar atunci când piețele exercită o presiune suficient de mare. Această tendință indică faptul că deciziile politice de reducere a cheltuielilor sau majorarea impozitelor sunt adesea rezultatul unor constrângeri externe impuse de investitori.
