Costurile aferente datoriei publice în țările în curs de dezvoltare cresc într-un ritm accelerat, afectând direct prioritățile de dezvoltare ale acestor state. Conform datelor furnizate de UNCTAD, dobânzile plătite pentru datoria publică în aceste economii au urcat de la 363 de miliarde de dolari în anul 2010, până la o sumă de aproape 1.000 de miliarde de dolari în 2025. Această evoluție pune o presiune imensă pe bugetele naționale, limitând resursele disponibile pentru investiții esențiale.
Analiza organizației indică faptul că datoria publică globală a ajuns la 111.000 de miliarde de dolari în 2025, comparativ cu 49.000 de miliarde de dolari înregistrate în 2010. Deși economiile dezvoltate dețin mai mult de două treimi din stocul total de datorie, creșterea acesteia a fost mult mai rapidă în țările în curs de dezvoltare. În aceste regiuni, costurile de împrumut rămân persistent mai mari, ceea ce complică gestionarea financiară a statelor.
Diferențele de costuri între economii sunt marcante, bazate pe datele furnizate de FMI și Banca Mondială. În țările în curs de dezvoltare, rata medie a dobânzii pentru datoria publică este de 5,2%, în timp ce în economiile dezvoltate aceasta este de doar 2,2%. Această disparitate înseamnă că în 51 de țări în curs de dezvoltare, care însumează 3,7 miliarde de locuitori, dobânzile plătite depășesc chiar cheltuielile publice alocate pentru sănătate sau educație.
Din anul 2022, plata dobânzilor pentru datoria publică externă a depășit valoarea împrumuturilor noi nete acordate acestor țări. UNCTAD avertizează că această situație face ca împrumuturile externe să nu mai ofere resurse suplimentare pentru dezvoltare, ci să forțeze țările să devină tot mai dependente de împrumuturile interne. Organizația propune reducerea decalajului costurilor de împrumut, o măsură care ar permite economisirea anuală a 500 de miliarde de dolari.
Pentru a inversa această tendință, UNCTAD recomandă creșterea împrumuturilor de la băncile de dezvoltare multilaterale și regionale. De asemenea, este necesară consolidarea asistenței tehnice pentru a întări capacitățile naționale și inversarea tendinței de scădere a asistenței pentru dezvoltare. Obiectivul principal este ca datoria să servească investițiile statelor în propriul viitor, nu să devină un obstacol în calea progresului social și economic.
Situația datoriilor publice și a costurilor de finanțare rămâne un subiect critic pentru stabilitatea macroeconomicajă globală. În contextul în care indicatorii economici pot fluctua, precum în cazul inflației care în anumite proiecții ar putea urca spre 6,9%, gestionarea sustenabilă a datoriilor devine vitală pentru evitarea crizelor de buget care pot compromite serviciile publice de bază.
