Datoria globală a franchizat pragul de 365.000 de miliarde de dolari, în urma unei creșteri de aproximativ 10.000 de miliarde de dolari înregistrate doar în prima jumătate a anului. Datele furnizate de Institute of International Finance (IIF) indică faptul că această expansiune are loc într-un context în care costurile de finanțare rămân la niveluri ridicate. Guvernele marilor economii continuă să opereze cu deficite bugetare semnificative, ceea ce amplifică presiunea asupra sistemelor financiare internaționale.
Problema centrală nu este reprezentată doar de volumul total al datoriei, ci și de prețul serviciului acesteia. Pe măsură ce obligațiunile vechi ajung la scadență, guvernele sunt nevoite să le refinanțeze la randamente mult mai mari. Această dinamică face ca plata dobânzilor să ocupe o parte din ce în ce mai mare din bugetele publice. În acest sens, economiile dezvoltate au plătit anul trecut peste 3.300 de miliarde de dolari doar pentru dobânzile aferente obligațiunilor guvernamentale tranzacționate la nivel internațional.
Instituția IIF atrage atenția asupra unor economii precum Statele Unite, Japonia, Franța și Marea Britanie. Deși sunt state dezvoltate cu acces larg la piețele financiare, acestea se confruntă cu deficite bugetare persistente și cheltuieli crescute cu dobânzile. Această situație marchează o schimbare de perspectivă, deoarece acumularea rapidă de datorie și costurile mari de finanțare au fost, istoric, probleme asociate exclusiv economiilor emergente, însă acum presiunea este vizibilă și în statele dezvoltate.
Proiecțiile pentru anul 2026 indică o presiune financiară continuă, deoarece guvernele și companiile vor împrumuta aproximativ 29.000 de miliarde de dolari de pe piețele de obligațiuni. Această sumă este cu 17% mai mare decât cea înregistrată în 2024. O parte majoră din aceste fonduri nu sunt destinate investițiilor noi, ci refinanțării datoriilor deja existente. Astfel, se creează un cerc vicios în care dobânzile mari alimentează datoria, reducând spațiul disponibil pentru servicii publice sau investiții strategice.
Problemele structurale, precum îmbătrânirea populației, complică și mai mult ecuația fiscală prin presiunea asupra sistemelor de sănătate și pensii. OECD estimează că, în 2026, impactul dobânzilor asupra raportului datorie/PIB în zona OECD va depăși efectul de reducere exercitat de inflație. Pentru a limita costurile imediate, unele guverne au optat pentru emiterea de datorie pe perioade mai scurte, o strategie care reduce temporar dobânda, dar crește riscul de refinanțare și expunerea la schimbările de pe piețele financiare.
Tendința de creștere a datoriei este confirmată și de datele OECD, care arată că datoria obligațiunilor guvernamentale din țările membre a ajuns la un nivel record de 61.000 de miliarde de dolari în 2025, de la 55.000 de miliarde în 2024. Raportul datorie/PIB este estimat să urce la 85% în anul 2026. Această evoluție reflectă dificultatea statelor de a menține echilibrul între reducerea deficitelor și necesarul de investiții în infrastructură, energie sau apărare.
