Marii producători europeni de somon au început să modifice compoziția hranei utilizate în fermele de acvacultură, introducând proteine obținute din resturi de pui. Această schimbare de strategie este adoptată pentru a reduce costurile de producție, în contextul în care prețul făinii de pește, extrasă din capturi sălbatice, s-a aproape dublat în ultimii doi ani. Consumatorii nu pot identifica aceste modificări de pe etichetele produselor din supermarketuri, deoarece nu există obligația de a menționa ingredientele utilizate pentru hrănirea peștilor.
Lerøy Seafood Group, unul dintre cei mai mari producători norvegieni, a confirmat că utilizează deja subproduse de pui în toate fermele sale piscicole marine. Totodată, Mowi, cel mai mare producător mondial de somon și furnizor pentru unele supermarketuri din România, intenționează să introducă ingrediente de origine avicolă în fermele sale din Norvegia și Scoția. Alți jucători importanți, precum Grieg Seafood și SalMar, au început deja procesul de experimentare sau implementare a acestor noi formule de nutriție.
Subprodusele utilizate în procesul de fabricare a hranei sunt provenite din părți ale păsărilor care nu sunt destinate consumului uman, cum ar fi oasele sau anumite organe interne. Acestea sunt procesate industrial pentru a obține făină proteică și grăsimi. Deși această practică este utilizată de mult timp în Chile și Canada, industria europeană a manifestat până recent o reticență mai mare față de utilizarea acestor ingrediente în fermele de pești.
Motivul principal al acestei tranziții este de natură economică, deoarece făina obținută din subproduse de pui costă mai puțin de jumătate din prețul făinii de pește raportat la tonă. Industria de acvacultură se confruntă cu o cerere ridicată de făină de pește și cu limitări ale capturilor mondiale de pește sălbatic. În plus, perturbarea pescuitului de anșoa în largul Peru a complicat și mai mult aprovizionarea cu ingrediente tradiționale pentru hrana peștilor.
Utilizarea proteinelor animale procesate din animale nerumegătoare este permisă în Uniunea Europeană încă din anul 2013, sub reglementări sanitare stricte. Normele europene impun condiții riguroase privind proveniența materiilor prime și procesarea acestora pentru a preveni contaminarea. Cercetătorii de la Nofima desfășoară un proiect de cercetare între 2024 și 2027 pentru a analiza efectele pe termen lung ale acestor proteine asupra sănătății și calității somonului.
Industria de acvacultură din Europa a trecut printr-o transformare continuă în ultimele decenii, încercând să diminueze dependența de resursele marine sălbatice. Pe lângă subprodusele avicole, producătorii explorează și alte alternative precum proteinele din soia, grâul, uleiul de rapiță, microalgele sau făina de insecte. Scopul final rămâne menținerea unui profil nutrițional adecvat, care să asigure necesarul de acizi grași esențiali pentru pești.
