Modelul tradițional al unei cariere liniare, bazat pe un singur salariu stabil și o tranziție definită către pensionare, este în declin. Un raport intitulat „The Future of Personal Finance”, realizat de UniCredit împreună cu UK National Innovation Centre for Ageing, evidențiază faptul că sistemele financiare actuale nu mai reflectă realitatea vieții moderne. Oamenii trăiesc mai mult, însă structurile economice rămân ancorate într-o lume în care veniturile erau previzibile și provenite dintr-o singură sursă.
În Statele Unite, această schimbare de paradigmă este extrem de vizibilă în datele colectate. Conform studiului, 72% dintre angajații americani se bazează pe cel puțin o sursă secundară de venit. Acestea nu sunt neapărat activități de antreprenorat, ci pot include proiecte independente, investiții, chirii sau alte forme de venituri suplimentare. Astfel, granița dintre statutul de angajat, freelancer sau antreprenor devine tot mai difuză în economia actuală.
Flexibilitatea este un factor determinant pentru noua generație de lucrători la nivel global. Aproximativ 59% dintre angajații chestionați au declarat că preferă să aibă control asupra propriului program de lucru, chiar dacă acest lucru ar însemna un salariu mai mic. Această tendință favorizează carierele construite pe proiecte și beneficiile flexibile, estompând perioadele clasice de acumulare a averii, economisire și utilizare a activelor acumulate.
Instabilitatea financiară rămâne totuși o problemă majoră pentru o parte semnificativă din populație. La nivel global, 40% dintre oameni au raportat perioade de instabilitate financiară cauzate de întreruperi neplanificate ale carierei, precum bolile sau pauzele profesionale. Recalificarea și retragerea graduală din activitate devin etape obișnuite, însă produsele financiare tradiționale nu sunt întotdeauna adaptate pentru a gestiona aceste tranziții sau pentru a sprijini persoanele care revin pe piața muncii.
Responsabilitățile familiale influențează direct stabilitatea economică a cetățenilor. În Uniunea Europeană, circa 45% din populație este implicată în activități de îngrijire neplătită, iar una din zece persoane îndeplinește simultan mai multe roluri de îngrijitor. Majoritatea celor care oferă acest tip de îngrijire sunt femei, ceea ce le expune la riscul de a avea venituri mai mici, contribuții la pensie reduse și o siguranță financiară scăzută la vârste înaintate.
Această evoluție a pieței muncii pune presiune pe instituțiile financiare să își adapteze serviciile. Băncile și asigurătorii trebuie să integreze veniturile neregulate fără a penaliza accesul la creditare sau la economisire. După cum subliniază Nic Palmarini, director al UK National Innovation Centre for Ageing, finanțele personale trebuie să funcționeze ca o infrastructură a vieții, susținând oamenii pe măsură ce aceștia se reinventează pe parcursul unei vieți mai lungi.
Contextul demografic global arată că speranța de viață a ajuns la 73,5 ani în 2025. Totuși, această longevitate nu este susținută de o educație financiară adecvată, deoarece doar 34% dintre adulții din țările OECD ating nivelul minim de alfabetizare financiară. În Europa, 16,2% din populație este expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, ceea ce indică o distribuție inegală a beneficiilor oferite de o viață mai lungă.
