Un nou studiu realizat de Visual Capitalist analizează volumul creditului acordat sectorului nefinanciar raportat la produsul intern brut, un indicator care exclude activitatea băncilor. Cercetarea, bazată pe datele furnizate de Idealista, oferă o perspectivă asupra riscului structural de datorie din cadrul diferitelor economii globale. Rezultatele arată că Luxemburg deține cel mai mare raport dintre datorie și PIB, ajungând la un nivel de 446,4%, fiind urmat de Hong Kong, care înregistrează un procent de 406,5%.
Japonia ocupă următoarea poziție în acest top al raportului datorie/PIB, cu o valoare de 369,5%. În acest context, mai multe economii europene se regăsesc în topul celor 15 țări cu cele mai mari niveluri de îndatorare la nivel mondial. Printre acestea se numără Grecia, care are un raport de 146,5%, Italia cu 137,1%, Franța cu 116,0%, Spania cu 100,7% și Portugalia, care înregistrează un procent de 89,7%.
Singura excepție identificată în cadrul acestor date este Singapore, unde raportul este de 166,2%. În acest stat, veniturile generate din titlurile de stat sunt reinvestite prin lege în fondul național de pensii, un mecanism care asigură menținerea unui rating AAA. Această abordare diferită de restul economiilor analizate subliniază modul în care gestionarea resurselor publice poate influența stabilitatea financiară și ratingul de credit al unei națiuni.
Cazul Italiei este unul dintre cele mai complexe din setul de date, având o datorie combinată de 231,4% din PIB, ceea ce o plasează pe locul 19. Totuși, structura internă a acestei datorii este marcată de o asimetrie majoră între sectorul public și cel privat. În timp ce statul este considerat extrem de îndatorat, cu un raport de 137,1%, nivelul de creditare pentru gospodării este de doar 35,8%, iar pentru întreprinderi este de 58,5%.
Această diferență este semnificativă, deoarece, în cadrul economiei Italiei, atât gospodăriile, cât și întreprinderile prezintă unele dintre cele mai scăzute niveluri de creditare din Europa de Vest. Această asimetrie evidențiază o dependență masivă de creditarea statului, în contrast cu un sector privat care menține un grad de îndatorare mult mai redus față de media europeană, influențând astfel dinamica economică a țării.
Analiza acestor indicatori de datorie reflectă dinamici complexe ale riscului structural în economiile moderne. În Europa, nivelurile de îndatorare pot varia considerabil în funcție de politicile de management al fondurilor publice și de structura creditării sectorului privat. Aceste date oferă o imagine clară asupra modului în care raportul dintre creditul sectorului nefinanciar și PIB poate defini reziliența unei economii în fața eventualelor crize financiare.
