O analiză publicată de European Policy Centre propune includerea explicită a refugiaților în cadrul Parteneriatelor UE pentru Talente. Autorii studiului, Melissa Siegel, Katrin Marchand și Giulia Mori, recomandă ca aceste persoane să beneficieze de activități de formare, acces la muncă în țările gazdă și oportunități de mobilitate profesională spre Europa. Propunerea nu instituie un nou program de admitere și nu oferă automat dreptul de a lucra în Uniunea Europeană, ci reprezintă o recomandare de politică publică.
Parteneriatele actuale există cu Tunisia, Maroc, Egipt, Bangladesh și Pakistan, însă mobilitatea s-a concentrat în principal pe cetățenii acestor state. Refugiații care trăiesc în aceste țări au rămas marginali în cadrul acestor cadre de cooperare, deși Comisia recunoaște că persoanele strămutate pot beneficia de astfel de programe. Cercetătoarele propun ca foile de parcurs ale parteneriatelor să prevadă explicit participarea lor la activități selectate, adaptându-se la condițiile juridice și politice din fiecare țară gazdă.
Modelul de implementare propus de experte se împarte în două categorii distincte de participanți. Primul grup ar trebui să beneficieze de programe de formare și oportunități de muncă direct în țara gazdă, în timp ce un grup mai mic ar putea accesa căi de mobilitate profesională. Pentru testarea acestui mecanism, autorii recomandă Egiptul ca proiect-pilot prioritar, având în vedere parteneriatul deja existent și numărul mare de persoane refugiate aflate în această țară.
Mobilitatea profesională propusă ar trebui să funcționeze ca un instrument complementar pentru azil, relocare și admiterea umanitară. Analiza subliniază necesitatea unor procese de recrutare echitabile, utilizarea unor contracte transparente și implementarea unor mecanisme de reclamație pentru a preveni exploatarea. De asemenea, se recomandă adoptarea unor măsuri specifice pentru grupuri vulnerabile, precum femeile, părinții singuri, persoanele cu dizabilități sau cele care nu dețin documente de identitate.
Propunerea se aliniază cu obiectivele strategice ale ONU pentru refugiați în ceea ce privește autonomia acestora. Barham Salih, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, a stabilit că scopul este reducerea cu 50%, până în 2035, a numărului de refugiați aflați în strămutare prelungită și dependenți de ajutor umanitar. Accesul la muncă și la servicii este văzut ca un mod de a sprijini autonomia persoanelor, fără a înlocui protecția sau ajutorul de urgență oferit în prezent.
Un alt instrument menționat este EU Talent Pool, o platformă de recrutare distinctă pentru ocupările cu deficit de personal. Regulamentul său a intrat în vigoare la 1 iunie 2026, iar Comisia estimează că platforma va fi complet operațională până la sfârșitul anului 2027. Participarea statelor membre la acest sistem este voluntară, iar utilizarea platformei nu garantează automat dreptul de intrare, ședere sau muncă în statele europene.
