Ascensiunea unor formațiuni politice extremiste în diverse state europene pune o presiune majoră pe strategiile de reînarmare ale Uniunii Europene. Lideri precum George Simion, Marine Le Pen și Alice Weidel utilizează nemulțumirile economice ale populației pentru a contesta ajutorul militar acordat Ucrainei. Această evoluție politică interna, marcată de viziuni pro-rusești, amenință capacitatea continentului de a răspunde agresivității Moscovei și de a recupera decalajele militare actuale.
În România, partidul AUR, condus de George Simion, alături de Călin Georgescu, critică constant sprijinul financiar și militar pentru Kiev. Simion s-a opus programului european SAFE și proiectelor de achiziții militare care implică, de exemplu, compania germană Rheinmetall. Această poziție apare într-un context sensibil, România fiind un stat NATO aflat la granița cu Ucraina, unde au avut loc incidente cu drone rusești pe teritoriul național.
În Franța, Marine Le Pen, lideră a Raliului Național, este considerată favorită pentru primul tur al prezidențialelor din 2027. Ea a declarat că, din punct de vedere financiar, Franța nu mai poate susține ajutorul pentru Ucraina, invocând presiunile asupra bugetului. Deși poziția partidului ei s-a nuanțat privind cheltuielile naționale de apărare, Le Pen a susținut anterior idei precum ieșirea Franței din Uniunea Europeană și abandonarea monedei euro.
Germania se confruntă cu influența grupării AfD, condusă de Alice Weidel și Tino Chrupalla, care critică majorarea cheltuielilor militare. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat că presiunea exercitată de extrema dreaptă provine în mare parte de la Moscova. În Italia, liderul Viitorul Național, Roberto Vannacci, a cerut reevaluarea investițiilor militare, argumentând că acestea nu sunt justificate în contextul prețurilor record ale materiilor prime.
În Polonia, președintele Karol Nawrocki, susținut de partidul Lege și Justiție, a încercat să blocheze accesarea a aproximativ 44 de miliarde de euro prin programul european SAFE. Această mișare a fost justificată prin evitarea creșterii dependenței financiare de Bruxelles și a povării datoriilor pentru generațiile viitoare. Astfel, obstacolele politice interne aparținând partidelor naționaliste afectează direct capacitatea de finanțare a proiectelor de apărare la nivel continental.
NATO estimează că aliații și Canada vor cheltui aproximativ 634 de miliarde de dolari pentru apărare în anul 2026, o creștere de 11% față de anul precedent. Această direcție este strâns legată de obiectivul de alocare a 5% din PIB pentru securitate până în 2035. Totuși, un sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe arată că 46,2% dintre europeni sunt împotriva creșterii cheltuielilor militare dacă acestea implică taxe mai mari.
