Creșterea bugetelor militare europene nu va conduce automat la livrarea de echipamente la timp dacă guvernele nu adoptă strategii de achiziții comune. Într-o analiză publicată de Bruegel pe 22 octombrie, economistul Gene Frieda avertizează că finanțarea suplimentară nu poate rezolva singură problema fragmentării achizițiilor militare din Europa. Autorul subliniază că comenzile naționale mici și neregulate reduc avantajele economice ale producției la scară mare, crescând costurile și descurajând investițiile necesare în capacități suplimentare de producție.
Pentru a schimba real situația producției și a livrărilor, Gene Frieda propune ca Mecanismul Multilateral de Apărare, aflat în pregătire, să finanțeze comenzi comune care să fie suficient de mari și de stabile. Guvernele ar trebui să stabilească cerințele comune înainte de a alege furnizorii, permițând firmelor eligibile din țările participante să concureze pentru contracte. Este esențial ca acest proces să se desfășoare fără aplicarea unor cote naționale garantate, pentru a asigura o competiție reală pe piață.
Mecanismul Multilateral de Apărare este urmărit de Marea Britanie, Țările de Jos, Finlanda și Polonia, cu obiectivul de a fi înființat până în 2027. Contribuția inițială prevăzută de Marea Britanie este de 400 de milioane de lire. Analiza propune ca acest mecanism să devină o instituție creată prin tratat, deschisă atât participanților din UE, cât și celor din afara Uniunii. Finanțarea ar trebui direcționată către proiecte care aduc avantaje concrete, precum volume mai mari, standardizare sau angajamente de cumpărare pe termen lung.
Un obstacol major identificat este practica „juste retour”, prin care producția este împărțită între țări proporțional cu contribuția lor financiară. Gene Frieda recomandă limitarea strictă a acestei practici pentru muniție și componente standardizate, lăsând loc pentru participare industrială distribuită doar la sistemele modulare. Pentru echipamentele foarte sensibile, precum submarinele, ar fi necesare reguli adaptate. Comenzile predictibile ar putea încuraja producătorii să investească în personal și utilaje, evitând păstrarea piețelor naționale separate.
În paralel, România susține proiectul Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență, condus de Canada, care vizează și începerea activității în 2027. Autorul recomandă, dacă există acord politic, reunirea funcțiilor Mecanismului Multilateral de Apărare și ale băncii conduse de Canada într-o singură instituție. Dacă rămân distincte, este necesară compatibilitatea regulilor. Propunerea de utilizare a standardelor NATO și a organismelor precum Agenția NATO pentru Sprijin și Achiziții ar putea ajuta la evitarea creării unei administrații paralele.
În cadrul Uniunii Europene funcționează deja instrumente precum SAFE, care oferă până la 150 de miliarde de euro în împrumuturi rambursabile statelor membre, și programul EDIP, care dispune de 1,5 miliarde de euro în granturi pentru perioada 2025–2027. Acestea sunt deja adoptate și au reguli proprii, fiind distincte de noile inițiative propuse. Pentru România, succesul accesului la finanțări va depinde de regulile specifice ale fiecărui program, susținerea unei inițiative ne asigurând automat comenzi pentru companiile naționale.
