Regulările europene aplicabile bateriilor au cunoscut o extindere rapidă, însă companiile care vizează oferirea unei a doua vieți acestor componente se lovesc de bariere semnificative. Conform unui raport publicat de Centre for European Policy Studies (CEPS) la 15 octombrie, există lacune majore în ceea ce privește standardizarea, accesul la date și claritatea responsabilităților juridice. Analiza semnată de Nwamaka Ikenze, Hien Vu și Vasileios Rizos evidențiază un dezechilibru între progresul din producție și dificultățile întâmpinate în etapele de reutilizare, reconversie și reciclare.
Problema centrală identificată de CEPS este lipsa unor standarde mature pentru procesele de reutilizare, repurposing și reciclare, spre deosebire de sectorul producției. Operatorii economici au raportat incertitudini critice legate de statutul bateriilor second-life, precum și dificultăți practice privind demontarea, transportul, stocarea și accesul la informații tehnice. Această lipsă de repere armonizate obligă companiile să dezvolte propriile proceduri de testare, ceea ce crește considerabil costurile operaționale și afectează certitudinea investițiilor în acest segment de piață.
Un aspect juridic complex vizează modul în care legislația clasifică aceste componente pe parcursul ciclului de viață. Regulamentul (UE) 2023/1542 stabilește că un operator care introduce pe piață o baterie rezultată prin procese de repurposing sau remanufacturing poate fi considerat producător. Această schimbare de statut implică responsabilități juridice extinse, similar celor ale unui producător de produse noi. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, gestionarea acestor obligații de testare, control al calității și conformitate poate deveni o povară financiară și administrativă extrem de grea.
Accesul la datele tehnice este esențial pentru a determina dacă o baterie poate fi refolosită sau trebuie reciclată. Informații precum capacitatea reziduală, numărul de cicluri de încărcare și temperaturile de funcționare sunt vitale pentru evaluarea riscurilor. Deși Regulamentul european impune accesul la anumite date, există riscul ca istoricul tehnic să se piardă în timpul demontării sau reconstrucției sistemelor. Pentru a combate această ruptură informațională, UE va introduce pașaportul digital al bateriei, un registru electronic individual, începând cu data de 18 februarie 2027.
Pașaportul digital va cuprinde detalii despre modelul bateriei și date specifice unității, inclusiv starea de sănătate a acesteia și evenimentele de utilizare. Această măsură este concepută să asigure continuitatea informațiilor chiar și atunci când bateria este transformată sau reutilizată în aplicații diferite. Totuși, CEPS avertizează că utilitatea acestui instrument depinde de interoperabilitatea sistemelor și de drepturile efective de acces ale operatorilor economici. Autorii recomandă continuarea consultărilor cu firmele din sector pentru a clarifica obligațiile tehnice înainte de implementarea la scară largă.
Evoluția pieței bateriilor este strâns legată de tranziția către mobilitatea electrică și de gestionarea deșeurilor industriale. Pe măsură ce primele generații masive de baterii pentru vehicule electrice ajung la sfârșitul utilizării inițiale, capacitatea de a decide între reutilizarea în sisteme de stocare staționară sau reciclarea imediată va deveni crucială. Succesul economiei circulare va depinde de capacitatea companiilor de a naviga un cadru juridic clar și de a obține datele necesare pentru evaluarea tehnică sigură.
