Goldman Sachs a emis un avertisment privind riscurile financiare din Italia, sugerând că țara ar putea deveni următoarea mare problemă a economiei europene. Această analiză intervine într-un context marcat de turbulențe pe piața obligațiunilor franceze, care au amplificat îngrijorările investitorilor europeni. Atenția se îndreaptă acum către gestionarea sustenabilității finanțelor publice italiene, în contextul noilor direcții bugetare anunțate de guvern.
Guvernul italian pregătește prezentarea proiectului bugetar pentru săptămâna viitoare, incluzând cheltuieli suplimentare de 28 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 31 de miliarde de dolari. Aceste fonduri, finanțate prin împrumuturi, sunt destinate sectoarelor de apărare și energie. Din cauza acestor investiții, ținta deficitului bugetar pentru anul 2027 a fost majorată la 3,4% din PIB, de la nivelul de 2,8% estimat anterior în aprilie.
Filippo Taddei, economist senior pentru Europa la Goldman Sachs, avertizează că majorarea deficitelor și randamentele ridicate ale obligațiunilor guvernamentale pot pune presiune pe datoria Italiei. Această situație este agravată de contextul politic, înaintea alegerilor parlamentare de anul viitor. Taddei susține că o politică fiscală relaxată și o competiție electorală strânsă ar putea deteriora perspectivele datoriei publice după patru ani de consolidare fiscală.
Proiecțiile indică faptul că datoria publică a Italiei va continua să crească în raport cu PIB până în 2028, urmând să se stabilizeze în jurul nivelului de 137%. Aceasta ar reprezenta cea mai ridicată pondere din Europa la acel moment. Riscurile cresc dacă randamentele obligațiunilor pe zece ani rămân structural peste pragul de 4%, ceea ce ar putea forța datoria să continue să crească și după anul 2028.
În ciuda temerilor, administratorul de investiții PIMCO consideră că Italia are avantaje față de Franța, deoarece datoria sa este deținută preponderent de investitori interni. Konstantin Veit, administrator de portofoliu la PIMCO, menționează că Italia dispune de un sold primar mai solid și de o stabilitate politică ce o diferențiază de situația franceză. Totuși, strategul Reinout De Bock de la UBS Investment Bank a adoptat o poziție de vânzare pe obligațiunile italiene.
Gestionarea deficitelor în Italia se face în cadrul mecanismului european de flexibilitate fiscală, utilizând clauza derogatorie națională. Acest mecanism permite abateri temporare de la regulile bugetare stricte pentru a finanța investiții critice în apărare și energie. Această flexibilitate este justificată de contextul geopolitic actual, marcat de conflictul din Ucraina și de tensiunile din Orientul Mijlociu, care impun priorități de securitate națională.
