Curtea Europeană a Drepturilor Omului a refuzat aplicarea unor măsuri provizorii solicitate de 25 de cetățeni francezi care se află în detenție în Irak. Decizia a fost luată după ce instanța a stabilit că Franța nu exercită asupra acestor persoane jurisdicția necesară pentru a aplica Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cadrul acestei proceduri specifice. Prin urmare, cererea de intervenție urgentă nu a putut fi analizată pe fondul drepturilor invocate de solicitanți.
Cele 25 de persoane sunt adulți care au părăsit Franța pentru a se alătura grupării numite „Stat Islamic”. Aceștia au fost anterior deținuți în diverse centre din nord-estul Siriei, fiind ulterior transferați, în perioada 2025-2026, într-o închisoare din Bagdad. În prezent, acești cetățeni francezi sunt deținuți în vederea judulării pentru fapte care intră în competența instanțelor irakiene, ceea ce a declanșat solicitarea de asistență juridică la Strasbourg.
Solicitanții au sesizat CEDO la data de 17 septembrie, invocând Regula 39 pentru a obține măsuri de urgență. Aceștia au cerut în principal repatrierea în Franța sau executarea mandatelor de arestare ori de căutare emise de autoritățile judiciare franceze. Ca alternativă subsidiară, grupul de cetățeni a solicitat ca Franța să obțină garanții oficiale din partea Irakului, astfel încât să fie evitate pedeapsa cu moartea și să se asigure desfășurarea unui proces echitabil.
În cadrul argumentației lor, cei 25 de francezi au invocat dreptul la viață, interdicția împotriva torturii și a tratamentelor inumane sau degradante, precum și Protocolul nr. 13 privind abolirea pedepsei cu moartea. Totuși, CEDO a refuzat să analizeze dacă persoanele riscă efectiv pedeapsa capitală sau dacă procesul din Irak va fi echitabil. Curtea a oprit analiza la nivelul problemei jurisdicției, considerând că simpla cetățenie franceză nu este suficientă pentru a plasa persoanele sub controlul statului francez.
Decizia Curții nu reprezintă o evaluare a condițiilor de detenție sau a responsabilității Irakului, deoarece Irak nu este stat parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Refuzul măsurilor provizorii nu afectează automat admisibilitatea sau fondul altor proceduri care ar putea fi depuse ulterior. Camera a subliniat că această hotărâre este strict legată de procedura de urgență și nu validează procesul penal desfășurat de autoritățile irakiene în Bagdad.
Regula 39 este un mecanism de urgență utilizat în situații excepționale, atunci când există un risc iminent de prejudiciu ireparabil înainte de examinarea unei cereri în procedura normală. Această regulă permite suspendarea unor acțiuni, precum expulzarea, dar impune condiția ca persoana vizată să se afle sub jurisdicția statului cărui i se adresează măsura. În acest caz, lipsa legăturii juridice între Franța și deținuți a blocat intervenția.
