Comisia Europeană a demarat, la data de 1 octombrie, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României. Această acțiune vizează regimul fiscal aplicat câștigurilor obținute prin intermediari stabiliți în alte state din UE sau din Spațiul Economic European (SEE), care nu dețin un sediu permanent în România. Autoritățile europene consideră că actualul sistem creează inegalități care descurajează utilizarea serviciilor financiare transfrontaliere.
În prezent, clienții intermediarilor din afara țării datorează, în mod regulier, un impozit de 16% pe câștigul net anual impozabil. În schimb, pentru intermediarii care intră sub incidența regimului de reținere la sursă din România, se aplică o taxă de 3% sau 6% pentru fiecare tranzacție profitabilă. România dispune de o perioadă de două luni pentru a răspunde oficial la aceste semnalări și pentru a aborda aspectele ridicate de Comisia Europeană.
Evoluția regimului fiscal a fost marcată de schimbări semnificative în ultimii ani. În ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru intermediarii eligibili, în timp ce ceilalți investitori erau taxați cu 10% pe câștigul net anual. Începând cu ianuarie 2026, cotele de reținere la sursă au crescut la 3% și 6%, iar cota aplicată câștigului net anual a fost majorată la 16%, triplând cota pentru deținerile pe termen lung.
Problema centrală rezidă în modul de calcul al performanței investiționale. În cadrul regimului de reținere la sursă, pierderile nu mai pot fi compensate cu câștigurile din tranzacțiile profitabile. Un exemplu concret arată că un impozit de 6% aplicat tranzacțiilor profitabile poate genera o obligație fiscală de 600 de lei pentru un câștig de 10.000 de lei, dacă există pierderi de 8.000 de lei. În acest scenariu, impozitul efectiv ajunge la 30% din rezultatul net, deși cota nominală este de doar 6%.
Există trei direcții posibile pentru rezolvarea acestei situații. Prima constă în extinderea regimului de reținere la sursă la intermediarii din UE și SEE, ceea ce ar putea impune costuri de raportare suplimentare brokerilor. A doua opțiune presupune reducerea cotei de 16% pentru investitorii din afara regimului de reținere. A treia variantă ar fi introducerea unei cote unice de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii, permițând compensarea pierderilor indiferent de intermediarul utilizat.
Discuțiile privind reglementările fiscale și integrarea în cadrul european sunt teme sensibile în relația României cu Uniunea Europeană. În contextul evoluțiilor geopolitice și al poziționării țării în raport cu structurile europene, deciziile privind tratamentul fiscal al investitorilor pot influența percepția asupra stabilității și echității oferite de cadrul de reglementare comun. Această procedură de infringement obligă autoritățile să găsească un echilibru între conformitatea cu normele UE și protecția fiscală a cetățenilor.
