Comisia Europeană a lansat o propunere pentru extinderea utilizării anumitor digestate lichide rezultate din producția de biogaz în scopul înlocuirii parțială a îngrășămintelor minerale. Proiectul vizează modificarea regulilor pentru azotul recuperat din dejecțiile animale, cunoscute sub denumirea RENURE, impunând în același timp condiții suplimentare de protecție a mediului. Consultarea publică a început pe 16 octombrie 2026, oferind fermierilor și companiilor posibilitatea de a transmite observații până pe 13 noiembrie 2026, la miezul nopții, ora Bruxellesului.
Nu orice tip de digestat de biogaz va beneficia de aceste noi reguli, deoarece eligibilitatea este limitată la fracții lichide specifice. Acestea trebuie să fie separate prin utilizarea unei centrifuge decantoare și să provină din materii prime agricole, din industria agroalimentară sau din biodeșeuri colectate separat la sursă. Proiectul pune accent pe calitatea materialului, cerând respectarea unor criterii stricte de compoziție, precum ca azotul total să fie cel puțin 90% azot mineral sau ca raportul dintre carbonul organic și azotul total să nu depășească valoarea de 3.
În ceea ce privește limitele de aplicare, cadrul propus permite statelor membre să autorizeze separat maximum 80 kg de azot RENURE pe hectar pe an peste limita generală de 170 kg pentru azotul din dejecții. Această măsură este condiționată de respectarea necesarului culturilor și nu crește plafonul suplimentar existent. Pentru a preveni poluarea, proiectul impune măsuri obligatorii împotriva pierderilor de amoniac la aplicare, prin metode precum injectarea în sol sau încorporarea imediată, asigurând totodată protecția zonelor Natura 2000 și a bazinelor de captare a apei potabile.
Analizele realizate de JRC indică un potențial de reducerea costurilor, însă rezultatele sunt dependente de regiune, de procesare și de prețurile de piață. Deși modelările pentru regiuni precum Saxonia Inferioară, Flandra sau Țările de Jos arată efecte economice, nu există o estimare specifică pentru România și nu sunt garantate economii pentru fiecare fermă în parte. Gestionarea necorespunsă a acestor materiale poate duce la emisii de amoniac și pierderi de nitrați în apă, motiv pentru care controlul contaminanților și al agenților patogeni rămâne o componentă esențială.
Implementarea noilor reguli depinde de parcursul legislativ european și de deciziile naționale ale fiecărui stat membru. Adoptarea este planificată orientativ pentru trimestrul al doilea din 2027, însă data de primăvară a anului 2027 nu este considerată o dată sigură pentru aplicarea efectivă. Dacă proiectul este adoptat în forma actuală, acesta va intra în vigoare la 20 de zile după publicare, oferind statelor un termen de doi ani pentru transpunerea normelor în legislația internă, după ce proiectul va primi sprijinul necesar în Comitetul pentru nitrați.
Reglementările privind utilizarea îngrășămintelor și gestionarea nutrienților sunt piloni centrali în cadrul politicii agricole comune a Uniunii Europene. Aceste norme vizează echilibrarea productivității agricole cu protecția resurselor naturale, fiind esențiale pentru reducerea impactului asupra ecosistemelor. Prin controlul strict al substanțelor precum azotul și fosforul, UE urmărește limitarea poluării apelor și a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectorul agricol.
