Comisia Europeană a anunțat că va examina proiectele privind centrele de returnare situate în afara Uniunii Europene, însă numai atunci când acestea vor atinge un nivel de maturitate suficient de avansat. În prezent, statele membre lucrează la dezvoltarea modelelor concrete ale acestor facilități, bazându-se pe cadrul legislativ european comun. Totuși, instituția nu a oferit detalii despre sursele de finanțare sau despre mecanismele care vor permite utilizarea bugetului UE pentru aceste scopuri.
Discuțiile privind cooperarea europeană în domeniul migrației au avut loc sâmbătă, la München, în cadrul unei reuniuni organizate de ministrul german de interne, Alexander Dobrindt. Întâlnirea a reunit reprezentanți ai Comisiei și miniștri din 18 țări europene, concentrându-se pe gestionarea frontierelor externe și pe implementarea reformelor de migrație. Comisia consideră că parteneriatele cu țările terțe reprezintă o componentă centrală a politicii sale, intenționând să consolideze această cooperare prin returnări mai eficiente.
Centrele de returnare propuse sunt destinate persoanelor care nu dețin drept de ședere în statele membre ale Uniunii Europene. Conform acordului legislativ anunțat de Consiliu în luna iunie, aceste locații pot servi drept destinație finală sau pot facilita transferul persoanelor către țara de origine sau către o altă țară terță. Parlamentul European a precizat că aceste transferuri trebuie să se bazeze strict pe acorduri încheiate cu state care respectă drepturile omului și principiul nereturnării.
Germania susține utilizarea acestor centre pentru persoanele care nu au motive de azil și care nu pot fi deportate direct către țara lor de origine. Alexander Dobrindt a susținut, într-un discurs în Bundestag pe 10 septembrie, necesitatea încheierii unor acorduri cu țări din afara UE pentru a permite construcția acestor centre. Totuși, International Rescue Committee a avertizat că astfel de proiecte riscă să erodeze protecția refugiaților, invocând experiența centrelor din Albania ca fiind costisitoare și incompatibile cu demnitatea umană.
Proiectele de centre de returnare implică responsabilități juridice complexe, în special în cazul în care transferul ulterior către o țară terță nu poate fi realizat. Textul de compromis publicat de Consiliu solicită ca acordurile să stabilească clar responsabilitățile părților implicate și să prevadă un mecanism independent de monitorizare. De asemenea, alegerea amplasamentului trebuie să fie însoțită de o clarificare a situației persoanelor, în cazul în care procesul de transferare nu poate fi finalizat cu succes.
Gestionarea migrației prin centre de returnare în afara spațiului european reprezintă o schimbare majoră în abordarea politicii de frontieră a Uniunii Europene. Această strategie de externalizare a procedurilor de azil și de returnare este menită să fluidizeze procesele de deportare, însă necesită un cadru juridic robust pentru a asigura respectarea dreptului internațional și a normelor privind protecția persoanelor vulnerabile în cadrul parteneriatelor cu statele terțe.
