Germania, Franța și alte șase state membre ale Uniunii Europene se opun utilizării termenului de „membru asociat” pentru a descrie relațiile diplomatice dintre UE și Canada. Această dispută lingvistică și politică apare în cadrul negocierilor pentru o declarație comună ce vizează o cooperare mai profundă între Bruxelles și Ottawa. Discuțiile au loc în contextul pregătirilor pentru summitul UE–Canada de la Montreal, programat pentru perioada 29–30 octombrie.
Obiecțiile principale ale capitalelor europene vizează modul în care este etichetată această nouă formă de parteneriat, înainte ca detaliile concrete să fie stabilite. Germania depune cele mai mari eforturi pentru eliminarea acestei denumiri din proiectul de declarație, în timp ce Franța, Italia și Belgia manifestă scepticism față de această formulare. Diplomații susțin că eticheta ar fi trebuit definită clar înainte de începerea oficială a negocierilor cu Canada.
Conflictul a fost alimentat de faptul că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus acest statut în discursul privind starea Uniunii, fără a consulta prealabil guvernele naționale. Un diplomat a descris situația ca fiind un moment în care „am pus cu sig sigur carul înaintea cailor”, sugerând că anunțurile politice au precedat concretizarea lor. Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț a Parlamentului European, a confirmat că, deși susține cooperarea strânsă, nu ar folosi termenul de „membru asociat” din cauza confuziei pe care o creează.
Din punct de vedere juridic, Canada nu poate deveni membru formal al UE, deoarece documentele fondatoare limitează acest statut geografic la Europa. Diferența de statut este crucială, deoarece aranjamentele actuale cu vecinii europeni, precum Elveția sau Regatul Unit, se concentrează pe accesul la piața internă. Canada, fiind situată pe un alt continent, nu urmărește același model de circulație a celor patru libertăți, ceea ce face ca denumirea de „membru asociat” să fie problematică pentru diplomație.
Procesul de evaluare a cooperării va include domenii precum infrastructura de cabluri submarine, accesul la materii prime critice și investițiile din fonduri de pensii. După summit, vor începe lucrări pe șase domenii prioritare, urmând ca progresele să fie analizate după șase luni. O evaluare completă va avea loc la un an după aceea, la următorul summit UE–Canada, care va fi găzduit în Europa, pentru a vedea dacă Canada se poate apropia de UE prin programe precum Horizon Europe sau Erasmus.
Această tentativă de consolidare a legăturilor dintre Bruxelles și Ottawa vine într-un moment de recalculare geopolitică. Canada caută să își diversificarea comerțul pentru a reduce dependența de Statele Unite, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să își întărească parteneriatele globale în fața presiunilor exercitate de China și Rusia.
