Consiliul Uniunii Europene a aprobat, la data de 9 octombrie, extinderea clauzei naționale de salvaguardare pentru Grecia, oferind țării ateniene o flexibilitate fiscală suplimentară. Această măsură permite Atenei să se abată temporar de la traiectoria maximă a cheltuielilor nete stabilite în cadrul fiscal european pentru a finanța investiții în securitatea energetică. Decizia vine după ce executivul european a recomandat această extindere la 17 septembrie, transformând recomandarea Comisiei într-o autorizare oficială în cadrul noilor reguli fiscale.
Noua flexibilitate acordată Greciei se adaugă celor deja existente pentru creșterea cheltuielilor de apărare, clauză care fusese activată încă din iulie 2025. Cadrul european stabilit pentru componenta energetică permite o abatere de până la 0,3% din PIB într-un singur an și un plafon maxim de 0,6% din PIB cumulat pentru perioada 2026–2028. Aceste limite reprezintă pragurile de maximum permis, neînsemnând că Grecia va utiliza automat întreaga sumă disponibilă pentru proiectele sale.
Investițiile eligibile trebuie să aibă un caracter structural și să contribuie direct la consolidarea rezilienței energetice a țării. Pot fi finanțate proiecte care accelerează electrificarea, diversifică sursele de aprovizionare, întăresc infrastructura sau reduc consumul de combustibili fosili importați. Este important de menționat că simpla creștere a subvențiilor generale pentru consumul de energie nu este considerată o cheltuială eligibilă în cadrul acestui mecanism de salvaguardare.
Această decizie nu reprezintă un grant european și nu implică transferul de fonduri directe de la Bruxelles către gospodării sau întreprinderi grecești. Cheltuielile vor fi suportate integral din bugetul național al Greciei, însă regulile europene permit ca aceste sume să nu fie incluse în calculul traiectoriei de cheltuieli nete. Totodată, Grecia rămâne monitorizată strict în raport cu planul său fiscal-structural, deficitul și datoria, respectând valorile de referință europene.
Mecanismul de clauză națională de salvaguardare face parte din reforma cadrului european de guvernanță economică implementată în 2024. Acest instrument permite statelor membre să gestioneze circumstanțe excepționale și necontrolabile care afectează finanțele publice, fără a compromite sustenabilitatea fiscală pe termen mediu. Prin această extindere, UE încearcă să lege politica fiscală de vulnerabilitățile geopolitice, transformând reducerea dependenței de combustibili fosili într-o prioritate de securitate națională.
În contextul actual, statele membre ale Uniunii Europene navighează între necesitatea de a menține discipline fiscale și nevoia de a investi în securitate. Reforma din 2024 a mutat accentul pe traiectorii naționale de cheltuieli pe termen mediu, însă regulile privind deficitul și datoria rămân active. Această abordare permite adaptarea bugetelor la șocurile externe, precum criza energetică, fără a suspenda aplicarea regulilor fiscale generale pentru restul bugetului de stat.
