Europa se confruntă cu dificultăți majore în încercarea de a opri campania hibridă desfășurată de serviciile de securitate rusești. Alexandr Gabuev, director al Centrului Carnegie pentru Rusia și Eurasia de la Berlin, susține că, deși oprirea completă a atacelor este practic imposibilă, continentul dispune de instrumente pentru prevenire, descurajare și negocierea unor limite. Obiectivele vizate de Moscova sunt strâns legate de sprijinul militar oferit Ucrainei.
Conform lui Alexandr Gabuev, Kremlinul are trei motive principale pentru intensificarea acestor acțiuni împotriva Europei. În primul rând, Rusia vizează producătorii europeni de armament și infrastructura care susține industria de apărare a Ucrainei, considerând Europa un spate al frontului. În al doilea rând, există o dorință de răzbunare pentru pierderile militare și economice suferite în urma deciziei lui Vladimir Putin de a invada Ucraina, în condițiile în care armele și informațiile furnizate de NATO contribuie la aceste pierderi.
Un al treilea motiv identificat de expert este încercarea de a influența opinia publică europeană pentru a reduce sprijinul față de Kiev. Kremlinul mizează pe presiunea exercitată asupra guvernelor de către alegători care ar putea deveni indiferenți la soarta Ucrainei. Totuși, Alexandr Gabuev notează că, deocamdată, aceste așteptări nu se confirmă în realitate, însă Rusia continuă campania pentru a încerca blocarea livrărilor militare și pentru a răspunde pierderilor proprii.
Pentru a răspunde ferm, dar prudent, Europa trebuie să direcționeze o parte din resurse către securitatea internă. Alexandr Gabuev recomandă creșterea fondurilor pentru poliție, servicii de contraspionaj și antiterorism, deoarece aceste instituții au resurse insuficiente. De asemenea, utilizarea tehnologiilor moderne, inclusiv a inteligenței artificiale, ar putea reprezenta un sprijin esențial pentru consolidarea securității continentului, oferind soluții în cazul în care există îndoieli privind fiabilitatea partenerilor externi.
Expertul avertizează că o abordare bazată pe atacuri directe ar putea duce la o escaladare necontrolată, asemănătoare cu lipsa regulilor de stăpânire din timpul Războiului Rece. În loc de forță pură, Europa ar putea folosi creșterea sprijinului pentru operațiunile ucrainene ca instrument de presiune. O strategie de negociere ar putea implica stabilirea unei liste de obiective civile, precum aeroporturile folosite exclusiv în scopuri civile, care să nu fie ținte pentru nicio parte.
Această situație de tensiune apare într-un context în care Moscova este acuzată că ignoră regulile războiului. Deși Kremlinul neagă lovirea deliberată a obiectivelor civile, presiunea asupra infrastructurii și a populației rămâne o constantă a conflictului. Gestionarea riscurilor de radicalizare și protejarea obiectivelor non-militare rămân priorități critice pentru stabilitatea securității europene în perioada următoare.
