Statele Uniunii Europene au înregistrat o schimbare în gestionarea migrației ilegale în perioada aprilie-iunie 2026, conform datelor furnizate de Eurostat. În acest trimestru, autoritățile europene au emis un număr mai mic de ordine de părăsire pentru cetățenii din afara UE, însă numărul persoanelor returnate efectiv în țări terțe a cunoscut o creștere. Această tendință indică o mișcare în direcții opuse între emiterea deciziilor și executarea acestora la nivelul întregului continent.
În trimestrul al doilea al anului 2026, statele membre UE au emis un total de 110.335 de ordine de părăsire pentru cetățenii străini. Această cifră reprezintă o scădere de 12% față de aceeași perioadă a anului 2025 și este cu 3,9% mai mică decât nivelul înregistrat în primul trimestru al anului curent. În același interval, numărul de persoane returnate în țări din afara Uniunii a ajuns la 36.825, ceea ce reprezintă o creștere de 9,7% față de trimestrul al doilea din 2025 și o creștere de 5,9% față de trimestrul anterior.
Din perspectiva distribuției pe state, Franța a fost țara care a emis cele mai multe ordine de părăsire, cu 32.420 de documente, reprezentând 29,4% din totalul european. Portugalia a ocupat locul al doilea cu 11.190 de ordine, urmată de Germania cu 8.160. În ceea ce privește returnările efective, Germania a raportat cele mai mari cifre, cu 8.400 de persoane trimise în afara UE, urmată de Franța cu 3.825 de cazuri și Polonia cu 3.005 persoane returnate. Cele trei state au concentrat împreună 41,4% din totalul returnărilor.
Analiza profilului cetățenilor evidențiază diferențe între cei care primesc ordine și cei care sunt returnați. Cele mai multe ordine au vizat cetățeni din Algeria, cu 10.390 de cazuri, Maroc, cu 6.200 și Siria, cu 5.180. La capitolul returnări, cetățenii turci au fost cei mai numerosi, cu 3.765 de persoane, urmând cetățenii sirieni cu 2.770 și georgienii cu 2.140. De asemenea, datele arată că 60,8% dintre persoanele returnate au plecat în mod voluntar, în timp ce 39,2% au fost sub rezultați procedurilor de returnare forțată.
Eficiența procesului de returnare este susținută și de asistența oferită, deoarece aproximativ 74% dintre persoanele returnate au beneficiat de o formă de asistență asociată revenirii. Restul de 26% au fost clasificate drept returnări neasistate. Este important de menționat că numărul de 110.335 de ordine emise nu poate fi comparat direct cu cele 36.825 de returnări pentru a calcula o rată de succes. Acest lucru se datorează faptului că persoanele returnate într-un anumit trimestru pot deține ordine emise în perioade anterioare.
Discuțiile privind politica migratorie europeană se concentrează tot mai mult pe echilibrul dintre eficiența procedurilor de returnare și respectarea garanțiilor juridice pentru persoanele vizate. Deși creșterea numărului de returnări poate sugera o mai mare activitate a sistemelor europene, statisticile Eurostat nu permit o concluzie certă privind schimbarea structurală a politicii de migrație. Rămâne de urmărit dacă această evoluție este rezultatul unor decizii emise anterior sau al unei schimbări de direcție în controlul frontierelor.
