Sectorul agricol din România beneficiază de fluxuri masive de finanțare din cadrul Politicii Agricole Comune, însă organizarea producătorilor rămâne critică. În perioada 2023-2025, fermierii români au intrat în posesia a aproape 6 miliarde de euro din partea Uniunii Europene, sume destinate plăților directe și altor scheme de finanțare. La aceste valori se adaugă și peste 500 milioane euro prevăzute pentru anul 2026, alături de fondurile de la bugetul de stat, care au depășit 2 miliarde euro pentru susținerea agriculturii.
În ciuda acestor resurse, protestele de la Palatul Victoria evidențiază nemulțumirea fermierilor în fața subfinanțării. Datele arată că România se confruntă cu o organizare extrem de slabă a producătorilor de fructe și legume. În timp ce în țări precum Belgia sau Danemarca, organizațiile de producători concentrează majoritatea ofertei, în România, cele mai mari patru organizații de producători comercializează împreună doar 1% din producția națională de fructe și legume, de o valoare de 3,7 miliarde euro.
Această fragmentare îi lasă pe agricultori într-o poziție de slăbiciune în negocierile cu marile lanțuri de retail. În comparație cu Spania, care are 513 organizații de producători, sau Italia, cu 299, România are o prezență mult mai redusă. Raportul Curții de Conturi Europene subliniază că, deși sprijinul european ajută la modernizarea echipamentelor și a infrastructurii, acesta nu elimină dezechilibrul de forță dintre producătorii dispersați și structurile concentrate ale comercianților.
Eficiența organizării este un factor determinant pentru competitivitatea pe piața europeană. În Belgia, primele patru organizații de producători gestionează 63% din producție, un contrast puternic față de realitatea din România. Membra Curții de Conturi Europene, Keit Pentus-Rosimannus, a menționat că pentru ca aceste organizații să fie utile fermierilor, regulile trebuie simplificate și sprijinul național trebuie să devină mai coerent pentru a face aderarea la astfel de structuri mai atractivă.
Situația este agravată de faptul că rata de organizare a fermierilor în România este de doar 2%, mult sub nivelul de 58% din Spania sau 62% din Țările de Jos. Această lipsă de asociere face ca majoritatea producătorilor să vândă în piețe libere sau chiar în fața propriilor gospodării. Această realitate este evidențiată și de faptul că numărul membrilor organizațiilor de producători la nivel european a scăzut semnificativ în ultimii ani, indicând dificultatea de a menține atractivitatea acestor structuri.
Agricultura reprezintă un pilon economic major în Uniunea Europeană, contribuind cu 1,2% la PIB-ul total al blocului. Sectorul fructelor și legumelor deține o valoare de aproximativ 80 de miliarde de euro, reprezentând 15% din producția agricolă totală a UE. În contextul în care agricultura asigură hrana pentru 450 de milioane de europeni, auditorii europeni subliniază necesitatea unor reguli mai simple pentru a asigura stabilitatea și competitivitatea producătorilor mici.
