Germania și Comisia Europeană au semnat o declarație comună pentru îmbunătățirea aplicării legislației europene privind apa, stabilind un program de cooperare structurat. Documentul a fost semnat la Berlin de către Comisara europeană pentru mediu, Jessika Roswall, și ministrul federal german al mediului, Carsten Schneider. Acest acord marchează finalizarea primului dialog de acest tip dintre Comisie și un stat membru, procesul fiind lansat în noiembrie 2025.
Acordul vizează reducerea poluării din sectoarele agricole și miniere, precum și îmbunătățirea infrastructurii și a gestionării datelor. Germania și Comisia vor să prioritizeze retenția naturală a apei prin refacerea turbăriilor, dezvoltarea pădurilor mixte și oferirea unui spațiu mai mare râurilor. Aceste măsuri sunt menite să ajute la reținerea apei în sol și în peisaj, oferind un răspuns simultan la provocările reprezentate de secetă și de perioadele de precipitații intense.
Un punct central al discuțiilor vizează distribuirea costurilor de epurare a apei, cu accent pe principiul responsabilității producătorilor. Carsten Schneider susține că producătorii de produse farmaceutice și de cosmetice trebuie să contribuie la costurile suplimentare generate de substanțele introduse în circuitul apei. Berlinul dorește ca această povară să nu fie transferată integral operatorilor de apă sau consumatorilor finali, insistând pe aplicarea principiului conform căruia poluatorii trebuie să suporte cheltuielile.
Ministrul german a indicat și necesitatea ca centrele de date să contribuie mai mult la costurile generate de consumul lor intensiv de apă pentru răcire. Deși nu există o taxă nouă deja adoptată pentru aceste instalații digitale, autoritățile vor încuraja utilizarea tehnologiilor care reduc consumul de resurse. În paralel, Germania și Comisia vor analiza posibilitatea armonizării taxelor de captare a apei la nivel național, studiul privind introducerea unei taxe federale urmând să fie finalizat până la sfârșitul anului 2026.
Programul comun include și strategii pentru limitarea nutrienților care ajung în apele de suprafață și subterane din cauza activităților agricole. De asemenea, se pune accent pe gestionarea efectelor activităților miniere asupra resurselor hidrice și pe reducerea substanțelor persistente, precum PFAS. Declarația nu instituie noi obligații juridice imediate, ci stabilește direcții politice și un model de lucru pentru viitoarele discuții pe care Comisia le va desfășora cu alte guverne europene.
La nivelul Uniunii Europene, există un obiectiv strategic de a îmbunătăți eficiența utilizării apei până în anul 2030. Această direcție face parte dintr-o strategie mai largă privind reziliența resurselor de apă în fața schimbărilor climatice. Acordul de la Berlin funcționează ca un mecanism de implementare a legislației existente, încercând să combine investițiile în infrastructură cu măsuri de protecție a ecosistemelor naturale.
