Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a anunțat că economia țării este anticipată să înregistreze o creștere de 1% în cursul acestui an. Această prognoză pune economia Italiei în linie cu dinamica medie a zonei euro. Anunțul a fost făcut în cadrul unui interviu acordat publicației Il Foglio, în care liderul guvernamental a oferit detalii despre traiectoria economică a țării.
În ultimii trei ani, creșterea PIB-ului Italiei nu a reușit să depășească pragul de 1%, chiar și în condițiile influxurilor de zeci de miliarde de euro provenite din fondurile europene destinate redresării post-pandemice. Anul trecut, economia a înregistrat un avans de 0,5%, un rezultat inferior mediei europene. Această evoluție reflectă o perioadă de volatilitate și dificultăți structurale pentru cea de-a treia economie a zonei euro.
Giorgia Meloni a recunoscut că economia a întâmpinat obstacole în a obține o creștere constantă și susținută în ultimii ani. Printre principalele cauze menționate de premier se numără costurile ridicate cu energia și nivelul scăzut de productivitate. Deși Guvernul lucrează la rezolvarea acestor probleme, rezultatele eforturilor de reformă vor deveni vizibile doar pe termen mediu, conform declarațiilor sale.
Previziunile oficiale au suferit modificări recente în încercarea de a reflecta realitatea economică. În aprilie, Guvernul de la Roma estima o expansiune a PIB-ului de doar 0,6% pentru acest an. Totuși, estimările au fost actualizate, luna trecută organismul independent de buget din Italia, UPB, estimând un avans de 0,9%. Datele din trimestrul doi din 2026 indică o creștere de 0,2%, după un avans de 0,3% în perioada precedentă.
Slăbiciunea economică de la Roma are un impact direct asupra stabilității finanțelor publice. FMI a avertizat recent că Italia va depăși Grecia în ceea ce privește nivelul datoriei guvernamentale raportat la PIB. Se estimează că Italia va înregistra un nivel de 138,4%, depășind ponderea de 136,9% raportată de Grecia în zona euro, ceea ce pune presiune pe gestionarea bugetului de stat.
Contextul economic european rămâne marcat de o diversitate a riturilor de creștere între statele membre. În timp ce unele economii ale zonei euro reușesc să mențină o expansiune stabilă, alte, precum cea a Italiei, se confruntă cu provocări legate de productivitate și costurile energiei. Această dinamică influențează direct capacitatea de gestionare a datoriei publice în raport cu restul economiilor europene.
