Analiștii de la Goldman Sachs avertizează că Italia ar putea deveni următorul focar de risc pe piața obligațiunilor europene, pe fondul creșterii deficitului bugetar. Această îngrijorare apare în contextul crizei datoriei publice din Franța, care a provocat o creștere puternică a randamentelor obligațiunilor guvernamentale franceze. Atenția investitorilor se îndreaptă acum către situația financiară a Italiei, unde sustenabilitatea finanțelor publice este pusă sub semnul întrebării de către experți.
Guvernul italian pregătește prezentarea proiectului bugetar pentru săptămâna viitoare, acesta incluzând cheltuieli suplimentare de 28 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 31 de miliarde de dolari. Aceste fonduri, finanțate prin împrumuturi, sunt destinate sectoarelor de apărare și energie. Din cauza acestor investiții, ținta de deficit bugetar pentru anul 2027 a fost majorată la 3,4% din PIB, de la nivelul de 2,8% estimat anterior în aprilie.
Pentru anul 2028, deficitul este proiectat la 3,2% din PIB, o creștere față de nivelul anterior de 2,5%. Filippo Taddei, economist senior pentru Europa la Goldman Sachs, avertizează că această politică fiscală mai relaxată, combinată cu condiții financiare restrictive, ar putea deteriora perspectivele datoriei publice. Analiza sa indică faptul că datoria publică a Italiei va continua să crească raportat la PIB până în 2028, stabilizându-se ulterior în jurul nivelului de 137%.
Riscurile sunt accentuate de proximitatea alegerilor parlamentare italiene, programate cel târziu la 22 decembrie 2027. Un rezultat electoral strâns ar putea limita capacitatea de consolidare bugetară, deoarece partidele ar putea fi forțate să atragă parteneri de coaliție care susțin cheltuieli publice mai mari. În acest context, randamentele obligațiunilor italiene pe zece ani ar putea rămâne structural peste pragul de 4%, determinând o creștere continuă a datoriei și după anul 2028.
În pofida acestor avertismente, administratorul de investiții PIMCO consideră că Italia dispune de avantaje față de Franța. Konstantin Veit, administrator de portofoliu la PIMCO, explică faptul că datoria suverană italiană este deținută preponderent de investitori interni, ceea ce funcționează ca un stabilizator. De asemenea, Italia ar avea un sold primar mai solid și o stabilitate politică ce o diferențiază de situația de pe piața obligațiunilor franceze, deținută în proporție mare de investitori străini.
Evoluția piețelor financiare europene este monitorizată constant de investitori, în special în perioadele de incertitudine geopolitică. În contextul actual, instrumentele de gestionare a riscului sunt esențiale pentru stabilitatea zonei euro. Deși indicatorii macroeconomici pot varia, stabilitatea fiscală rămâne un pilon central pentru menținerea încrederii pe piața obligațiunilor guvernamentale, în special în fața volatilității randamentelor care afectează economiile naționale din întreaga regiune.
