Importurile de petrol ale Uniunii Europene au înregistrat o creștere valorică de 55,8% în trimestrul al doilea din 2026, comparativ cu media lunară înregistrată pe parcursul anului 2025. Conform datelor furnizate de Eurostat, această evoluție financiară masivă nu a fost însoțită de o creștere proporțională a cantităților de materie primă. Volumul de petrol importat a crescut cu doar 1,2%, ajungând la un nivel mediu de 36,7 milioane de tone pe lună în această perioadă.
Această divergență marcată între valoarea declarată și cantitatea fizică importată indică faptul că saltul valoric nu provine dintr-o creștere a dependenței fizice de importuri. Deși factura comercială a crescut aproape de 56%, cantitatea de petrol adusă în UE a rămas relativ stabilă. Datele Eurostat nu permit însă o interpretare directă a cauzelor, deoarece nu pot determina dacă diferența provine din cotațiile internaționale, de cursul de schimb sau de structura produselor importate.
Structura furnizorilor de petrol pentru Uniunea Europeană a rămas relativ concentrată, fără ca un singur actor să dețină o pondere dominantă. Statele Unite au furnizat 18,8% din petrolul importat în trimestrul al doilea, fiind urmate de Norvegia, care a reprezentat 14,3% din total. Pe locul trei se află Kazahstanul, cu o cotă de 13,4% din volumul de petrol adus pe teritoriul blocului european în perioada analizată.
În ceea ce privește alte segmente energetice, piața gazului natural lichefiat (LNG) prezintă un tablout diferit. Pentru LNG, valoarea importurilor a crescut cu 4,1%, însă volumul a scăzut cu 5,6%. Statele Unite domină acest sector, furnizând 63,2% din LNG-ul cumpărat de UE, în timp ce Rusia a reprezentat 17,3% din importuri, iar Algeria a ocupat o cotă de 8,1%.
Importurile de gaz în stare gazoasă au arătat o creștere pe ambele planuri, atât în valoare, cât și în volum. Valoarea a crescut cu 18,5%, în timp ce volumul a avansat cu 3,4% față de media lunară a anului precedent. Norvegia a fost principalul furnizor pentru acest tip de gaz, asigurând 51,2% din importuri, urmată de Algeria cu 18,2% și Regatul Unit cu 11,1%, depășind astfel cota de 10,2% a Rusiei.
Monitorizarea separată a valorii și a volumului este esențială în analiza fluxurilor comerciale de energie. O majorare a facturii de import poate apărea chiar și atunci când cantitatea de resurse se schimbă foarte puțin, iar o scădere a volumelor nu implică automat o diminuare comparabilă a costurilor totale. Această distincție între indicatorul valoric și cel fizic este crucială pentru înțelegerea realității economice a piețelor de energie.
