Instabilitatea politică se instalează tot mai mult în diverse state membre ale Uniunii Europene, având efecte asupra tuturor celor 27 de țări. Analiza publicației El Confidencial subliniază că multe națiuni ar putea urma exemplele de criză seenucleate în Bulgaria sau Italia. Această evoluție marchează o schimbare în dinamica puterii de la Bruxelles, unde liderii au o autoritate tot mai redusă pentru a implementa decizii la nivelul summiturilor europene.
În România, situația este marcată de o criză politică perpetuă, după ce social-democrații (PSD) au unit forțele cu partidul naționalist de extremă dreapta AUR pentru a înlătura guvernul de coaliție centrist condus de Ilie Bolojan. Nicușor Dan, președintele României, a încercat recent să desemneze al treilea candidat la funcția de prim-ministru, însă fără succes. Nu există perspective imediate pentru ca Nicușor Dan să găsească o cale de urmat, mai ales că există nemulțumirea socialiștilor față de europarlamentarul Siegfried Mureșan.
Bulgaria reprezintă un alt exemplu de spirală de alegeri repetate, cu opt scrutinuri desfășurate între 2021 și 2026. Instabilitatea extremă a început în 2020 prin proteste masive la Sofia împotriva corupției, legate de partidul conservator GERB al lui Boiko Borisov. În 2026, Rumen Radev, președintele pro-rus, a lansat partidul Bulgaria Progresistă și a obținut o victorie zdrobitoare. Astăzi, Bulgaria este stabilă, dar deține un guvern strâns aliniat cu Moscova.
Fenomenul de haos electoral este caracterizat de partide politice volatile, legate de o singură figură fondatoare sau de un om de afaceri proeminent. Aceste structuri duc la ascensiuni și decăderi rapide ale partidelor, baze sociale fragile și cazuri de corupție. În Polonia, guvernul lui Donald Tusk se confruntă cu obstrucția președintelui Karol Nawrocki, în timp ce în Franța, președintele Emmanuel Macron a lăsat o Adunare Națională practic neguvernabilă după alegerile din 2024.
În Germania, partidul CDU se confruntă cu o criză istorică sub conducerea lui Friedrich Merz, în contextul ascensiunii partidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD). Această situație a generat fenomenul numit „votul german”, prin care reprezentanții germani din Consiliul UE trebuie să se abțină din cauza incapacității de a ajunge la un acord între ministere. În Spania, guvernul lui Pedro Sánchez se luptă cu blocaje bugetare, iar în Belgia negocierile pentru formarea guvernului pot dura ani de zile.
Instabilitatea politică din Europa este marcată de o imprevizibilitate electorală tot mai mare, care afectează capacitatea de decizie a Consiliului European. În timp ce Franța se pregătește pentru alegeri în primăvară, Spania, Italia și Polonia urmează să treacă prin procese similare. Această stare de paralizie afectează axa franco-germană, transformând Uniunea Europeană într-un organism care se concentrează pe gestionarea crizelor în detrimentul implementării unor politici de lungă durată.
