Mihai Fifor a analizat recentele schimbări de paradigmă din cadrul Uniunii Europene, subliniind necesitatea unei noi strategii de securitate. Fostul ministru a comentat discursul susținut de Ursula von der Leyen la Strasbourg, pe 16 septembrie, care indică o tranziție de la simpla finanțare a apărării către dezvoltarea unei capacități de apărare efective. Această evoluție vizează adaptarea instituțiilor europene la noile realități geopolitice de pe continent.
Conform lui Mihai Fifor, Europa se confruntă cu o dilemă strategică privind construirea unei apărări europene puternice fără a duplica rolul NATO. El a menționat propunerea președintei Comisiei privind un fel de „Articol 4 european”, un mecanism de coordonare a răspunsului în cazul în care securitatea unui stat membru este amenințată sub pragul unei agresiuni armate. Europa ar putea folosi instrumente economice, financiare și cibernetice pe care NATO nu este construită să le utilizeze.
O altă propunere analizată de Mihai Fifor este crearea unui Consiliu European de Securitate, într-un format care să includă lideri și parteneri esențiali precum Regatul Unit, Canada, Norvegia și Ucraina. Această inițiativă ar putea contribui la definirea unei arhitecturi de securitate europene adaptate unei lumi schimbate. Scopul este de a trece de la inițiative izolate la un sistem care să integreze diversele capabilități strategice ale continentului.
În ceea ce privește poziția României, Mihai Fifor a evidențiat faptul că țara are un împrumut de aproape 16 miliarde de euro prin SAFE. El a subliniat că aceste fonduri sunt legate de contracte deja asumate și că obiectivul nu trebuie să fie doar achiziția de tehnică modernă. România ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor capacități de producție prin transfer de tehnologie, inovare și know-how pentru a-și consolida poziția.
Fostul ministru a insistat că succesul statelor europene va depinde de capacitatea de a transforma oportunitățile în putere economică și industrială. România are de ales între o prezență politică apatică sau redevenirea unui jucător activ prin politici interne predictibile și o politică externă fermă. Această abordare este esențială pentru a evita rămânerea la periferia noilor structuri de securitate europene care se formează în acest moment.
Discuțiile despre securitatea globală și reconfigurarea alianțelor sunt marcante în contextul actual, unde evenimente precum acordurile de securitate din Groenlandă sau dinamica dintre marile puteri modelează noile realități geopolitice. Această arhitectură de securitate europeană, care include propuneri precum un Consiliu European de Securitate, reprezintă o încercare de a crea un cadru de protecție adaptat noilor provocări de pe continentul european.
