Uniunea Europeană adoptă o nouă poziție strategică în Arctica, concentrându-se pe securitate și reziliență în contextul extinderii activității Rusiei și Chinei în această zonă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat marți acest document, subliniind că Arctica nu este o frontieră a altcuiva, ci face parte din Uniunea Europeană. Această schimbare de paradigmă vine pe fondul intensificării competiției globale pe măsură ce topirea gheții marine deschide noi rute maritime și acces la resurse naturale.
Strategia europeană pune un accent major pe consolidarea capacităților militare și operaționale, marcând o distanțare de abordarea din 2021, care se concentra pe protecția mediului. Kaja Kallas, șefa politicii externe a UE, a declarat că Arctica a devenit o linie de front în competiția dintre marile puteri. Pentru a răspunde acestui context, UE intenționează să colaboreze cu statele membre și cu partenerii din Arctica, în complementaritate cu NATO, pentru a îmbunătăți pregătirea și protecția infrastructurii critice.
Un punct cheie al planului vizează extinderea flotei europene de spărgătoare de gheață, având în vedere că cele 27 de țări membre dispun de aproximativ 10 astfel de nave, în comparație cu cele 40 operate de Rusia. De asemenea, se va înființa un centru de securitate maritimă pentru monitorizarea activităților și un centru de coordonare a cablurilor din Arctica. Acesta va proteja cablurile submarine din Atlanticul de Nord și va urmări nava din „flota fantomă”, detectând pescuitul ilegal sau poluarea.
Bruxellesul urmărește, prin acest proiect, și o autonomie strategică sporită, reducând dependența de Washington. Planul include dezvoltarea unui cablu submarin „sigur” care să conecteze Groenlanda cu continentul european, făcând parte dintr-un proiect „pan-arctic” ce va include Canada, Japonia și Coreea de Sud. În paralel, UE lucrează la proiectul de constelație de sateliți IRIS², care are scopul de a asigura conectivitatea prin satelit în regiune, rivalizând cu serviciul Starlink.
În ceea ce privește resursele energetice, UE menține poziția conform căreia petrolul, cărbunele și gazul trebuie să rămână în subsol, inclusiv în Arctica. Comisia va colabora cu partenerii pentru a preveni orice exploatare a rezervelor de hidrocarburi care ar putea amenința ecosistemul. Totuși, strategia nu mai include angajamentul din 2021 privind o obligație juridică multilaterală de a nu permite nicio exploatare suplimentară, un lucru explicat de oficialii UE prin dificultatea de a ajunge la un consens multilateral în contextul actual.
Regiunea arctică este de o importanță geopolitică majoră, fiind situată la intersecția intereselor marilor puteri globale. Prezența unor țări membre UE în această zonă, precum Danemarca, Finlanda și Suedia, impune o implicare directă a Uniunii. Tensiunile sunt accentuate și de incertitudinile legate de controlul asupra Groenlandei și de modificările climatice care transformă radical accesibilitatea acestor teritorii.
