Uniunea Europeană a publicat săptămâna aceasta o nouă strategie pentru Arctica, prin care refuză ideea de a exploata depozitele de petrol și gaze naturale din această regiune. Documentul oficial recomandă ca resursele de hidrocarburi să „rămână în subsol”, reafirmând poziția blocului comunitar în contextul unei crize severe a combustibililor. Această decizie vine într-un moment în care prețurile gazelor au cunoscut o creștere explozivă, chiar înainte de sezonul de iarnă, când cererea atinge nivelul maxim.
Prezența geografică a Uniunii Europene în Arctica este limitată, țările membre neavând teritorii bogate în petrol și gaze. Singurele state cu o prezență în regiune sunt Suedia și Finlanda, ale căror zone cele mai nordice se află în interiorul Cercului Polar Arctic. Deși Danemarca are o prezență prin Groenlanda, aceasta este considerată mai degrabă formală, deoarece insula este o entitate autonomă. Astfel, securitatea energetică nu pare a fi o prioritate pentru conducerea UE atunci când implică exploatarea zăcămintelor arctice.
Un înalt oficial UE a declarat pentru presă că poziția blocului privind petrolul, gazele și cărbunele din Arctica nu s-a schimbat. „Este destul de simplu: nu vom fora în Arctica și nu vom cumpăra hidrocarburi din Arctica”, a precizat acesta. În ciuda acestui refuz, UE pune accent pe securitate, detaliind planuri pentru crearea unui Centru de Securitate Maritimă. Acest nou centru va fi destinat monitorizării și reparării cablurilor submarine din zona arctică.
Norvegia rămâne țara vest-europeană cu cea mai însemnată prezență în regiune și a anunțat că își va exploata resursele. Ministrul energiei din Norvegia, Terje Aasland, a susținut că activitatea continuă în Marea Barents servește intereselor atât Norvegiei, cât și celor ale Europei. Deși UE nu va fora, Norvegia va putea să-și vândă petrolul și gazele pe piața globală, însă UE se va asigura că importurile sale nu provin din zăcămintele norvegiene situate în Marea Barents.
În noua strategie a fost eliminat termenul de „moratoriu” referitor la forajele pentru petrol și gaze. Terje Aasland a salutat această schimbare, menționând că producția din regiunile nordice va deveni tot mai importantă în anii următori. În paralel, UE intenționează să concureze cu Rusia, care deține cel mai vast teritoriu arctic și o linie de coastă foarte lungă. Rusia dezvoltă activ infrastructură militară și de transport, transformând Ruta Maritimă Nordică într-o alternativă convenabilă între Europa și China.
Regiunea arctică este un spațiu de o importanță strategică majoră, unde Rusia este activă de aproximativ două decenii prin dezvoltarea infrastructurii de energie și transport. Această activitate include controlul rutelor comerciale și consolidarea prezenței militare. În acest context, noua strategie a Uniunii Europene reflectă un proces de reînarmare și o încercare de a avea un cuvânt de spus într-o zonă unde prezența geografică a blocului european este, în realitate, redusă.
