O reformă a bugetului Uniunii Europene, concepută pentru a crește competitivitatea și capacitatea de apărare a blocului european, ar putea avea un efect teritorial invers celui urmărit de actuala politică de coeziune. Un studiu realizat de Andrés Rodríguez-Pose, de la London School of Economics, și Federico Bartalucci, de la University of Cambridge, avertizează că investițiile ar putea fi concentrate în capitale, regiuni metropolitane și centre industriale care dețin deja avantaje economice și instituționale semnificative.
Analiza cartografiază la nivel regional dinamica industriei, expunerea la inteligența artificială, capacitatea de inovare și locurile de muncă din sectorul apărării. Cercetătorii susțin că direcțiile de investiții pentru autonomie strategică tind să favorizeze aceleași regiuni europene care posedă deja o infrastructură industrială solidă și instituții puternice. Această tendință ar putea reduce protecția oferită teritoriilor vulnerabile prin includerea mai multor politici în planuri naționale și regionale comune.
Propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual se ridică la aproape 2.000 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 1,26% din venitul național brut al UE. Din această sumă, circa 865 de miliarde EUR sunt destinate planurilor naționale și regionale de parteneriat, care ar reuni fonduri gestionate în prezent prin politici distincte. Alte 409 miliarde EUR sunt asociate obiectivului de consolidare a competitivității europene, inclusiv prin programul Orizont Europa.
În ceea ce privește inteligența artificială, studiul evidențiază o diferență între expunerea la automatizare și capacitatea de a transforma tehnologia în creștere. Regiuni precum Île-de-France, München și Eindhoven combină expunerea ridicată cu infrastructură de cercetare și ecosisteme de inovare. În schimb, capitale din estul Europei, zone din nordul Italiei și părți ale Peninsulei Iberice prezintă o expunere importantă a locurilor de muncă administrative, dar o capacitate de inovare redusă.
Diferențele sunt accentuate în industria de apărare, unde se observă o concentrare în zone precum Toulouse, Hamburg, Bremen, Liguria, Friuli-Venezia Giulia, Țara Bascilor, Podkarpackie și regiunea Sud-Est din România. Autorii observă că regiunile care dețin deja capacități industriale complexe și sisteme de inovare performante sunt cele mai bine poziționate pentru contracte cu valoare tehnologică ridicată. Zonele cu o bază tehnologică mai slabă riscă să rămână doar furnizori pentru activități cu valoare adăugată mică.
Negocierile privind bugetul UE continuă, iar Consiliul și Parlamentul European au propus garanții suplimentare pentru implicarea regiunilor. Parlamentul a solicitat păstrarea unor alocări distincte pentru Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune pentru a evita diluarea resurselor. Miza principală rămâne modul în care aceste investiții pot fi proiectate pentru a mobiliza și teritoriile care nu fac parte deja din marile centre economice europene.
Politica de coeziune a Uniunii Europene reprezintă instrumentul principal prin care sunt reduse disparitățile economice și sociale dintre regiunile membre. Aceasta funcționează prin alocarea de fonduri structurale menite să susțină dezvoltarea infrastructurii, creșterea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea calității vieții în zonele mai puțin dezvoltate, asigurând o integrare economică mai echilibrată în cadrul blocului european.
