România se află într-un moment de oportunitate strategică majoră, deoarece începutul producției de gaze din Neptun Deep coincide cu procesul de eliminare a importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană. Această schimbare a hărții energetice europene oferă țării posibilitatea de a deveni un actor central în regiune. Totuși, prima producție de la Neptun Deep este preconizată pentru prima jumătate a anului 2027, moment în care reglementările europene vor intra în vigoare.
Conform unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Uniunea Europeană va impune termene diferite pentru interdicția importurilor. Pentru gazele lichefiate (GNL), inclusiv contractele pe termen lung, termenul limită este setat la 1 ianuarie 2027. În ceea ce privește gazele furnizate prin conducte, interdicția va intra în vigoare la 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei amânări până la 1 noiembrie 2027, în cazul în care nu sunt îndeplinite țintele de umplere a depozitelor.
Pentru a capta această fereastră strategică, România ar trebui să prioritizeze dezvoltarea unei poziții puternice în sud-estul Europei. Aceasta ar implica nu doar producția proprie, ci și un portofoliu competitiv de gaze americane, acces la terminale, capacități de transport și înmagazinare, precum și contracte cu clienți regionali. Dumitru Chisăliță subliniază că fiecare componentă trebuie negociată împreună, astfel încât riscurile și costurile să fie acoperite de o afacere viabilă, transformând piața într-o sursă de influență regională.
Există riscul ca deciziile actuale să ducă la achiziții de gaze scumpe, care vor fi prezentate drept succes energetic prin combinarea lor cu gazul românesc. În acest scenariu, costul achizițiilor prost gestionate va fi suportat de populație, care finanțează astfel experimentele comerciale ale decidenților. Analiza AEI avertizează că utilizarea conceptului de securitate energetică ca paravan pentru decizii economice slabe este periculoasă, deoarece securitatea trebuie demonstrată prin infrastructură, alternative și costuri clare.
O problemă majoră este preempțiunea statului asupra gazelor din Marea Neagră, aprobată prin legea 171/2026. Această lege a contribuit, conform sursei, la dublarea prețului gazelor marfă în România. Lipsa de răspunsuri privind volumele, prețurile și scopul achizițiilor — fie că este vorba de rezerve strategice sau industrie — transmite incertitudine pieței. România riscă să rămână un simplu furnizor de gaze ieftine la export și cumpărător de gaze scumpe, în timp ce alte țări își construiesc poziții regionale.
Contextul geopolitic actual este marcat de o reorganizare a fluxurilor energetice globale, pe măsură ce Europa încearcă să își reducă dependența de resursele rusești. Această tranziție impune o gestionare extrem de riguroasă a infrastructurii de transport și a capacităților de stocare pentru a evita crizele de aprovizionare. În acest cadru, succesul României depinde de capacitatea de a transforma resursele din Marea Neagră într-un avantaj economic sustenabil pentru întreaga economie națională.
