Partidul Popular European (PPE) a demarat pregătirile pentru alegerile europarlamentare din 2029, concentrându-se pe recuperarea electoratului care a migrat către formațiunile de extremă dreaptă. Această mișare strategică vizează elaborarea unui program electoral competitiv, însă procesul este marcat de dezbateri interne aprinse. Membrii grupului conservator se confruntă cu o dilemă fundamentală privind identitatea politică a partidului și gradul de colaborare pe care îl pot accepta cu partidele populiști.
Pentru a gestiona această tranziție, președintele PPE, Manfred Weber, a lansat grupul de lucru „Win2029”, coordonat de eurodeputatul spaniol Esteban González Pons. Activitatea acestui grup va începe oficial în octombrie, printr-o reuniune organizată în Sicilia, urmând să continue până la congresul PPE de la Roma, programat pentru primăvara viitoare. Scopul principal este crearea unui set de propuneri care să ofere alternative concrete alegătorilor, în contextul ascensiunii retoricii de extremă dreaptă pe continent.
În interiorul organizației, există o fractură profundă între delegațiile naționale. În timp ce în Spania, Suedia sau Țările de Jos conservatorii au guvernat alături de partide de extremă dreaptă, românii și polonezii se opun ferm oricărei alinieri cu aceste forțe. Siegfried Mureșan, vicepreședinte al partidului, susține că viitoarea confruntare politică, inclusiv la alegerile din 2029, va fi definită de polarizarea dintre partidele PPE și populiștii antieuropeni.
Disputele privind migrația au evidențiat dorința de schimbare a discursului, cu propuneri de politici mai dure și utilizarea termenului „migrație ilegală” în loc de „migrație neregulată”. Totuși, această direcție stârnește rezerve, așa cum a avertizat Mairead McGuinness, solicitând protejarea libertății religioase. În paralel, există tensiuni legate de politicile de mediu și drepturile sociale, unde unii membri se tem că accentul pus pe competitivitate va lăsa în urmă protecția lucrătorilor și a tinerilor.
Conflictul se extinde și asupra temelor sociale, precum egalitatea de gen sau drepturile reproductive. În timp ce unele delegații susțin raportul privind inegalitățile de sănătate între femei și bărbați, alte grupuri, precum cele spaniole sau croate, au criticat textul, invocând „ideologia de gen”. Această lipsă de consens asupra valorilor de centru-dreapta complică încercarea de a construa un program unitar care să nu compromită identitatea istorică a grupului.
Contextul geopolitic actual pune presiune pe stabilitatea instituțiilor europene, în contextul în care Uniunea Europeană își consolidează răspunsul la atacurile hibride rusești. Această necesitate de securitate alimentează discuțiile interne din PPE despre echilibrul dintre stabilitatea politică și necesitatea de a răspunde provocărilor populismului care afectează coeziunea continentului european în perioada următoare.
