Oferta de lapte din Uniunea Europeană ar putea suferi o scădere de până la 4,8% în perioada 2025–2035, conform analizelor realizate de experți. Această evoluție este determinată de o scădere estimată de 18% a efectivului de vaci de la nivelul actual. Consecințele acestui fenomen vor fi resimțite direct de piață, atât prin creșterea prețurilor la poarta fermelor europene, cât și prin reducerea volumelor de export, care ar putea scădea de la 14% la 9% din producția totală.
Prețurile la poarta fermelor ar putea crește cu cel puțin 30% față de nivelurile de astăzi, pe măsură ce oferta devine mai limitată. Deși o proiecție conservatoare pentru anul 2035 anticipa un preț de 56 EUR/100 kg, participanții la atelierul organizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene și Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală consideră că prețurile nominale pot ajunge la niveluri și mai ridicate. Această situație este alimentată de o cerere rezilientă a consumatorilor.
În prezent, prețul laptelui la poarta fermelor europene este de 43,11 de euro la sută de kg, conform datelor Comisiei Europene din septembrie 2026. În România, prețul este de 36,6 euro la sută de kilograme, o valoare cu 17,2% mai mică decât în perioada similară a lui 2025. România ocupă locul al doilea pe lista celor mai ieftine piețe pentru laptele crud din Uniunea Europeană, fiind depășită doar de Ungaria, unde media este de 35,2 euro la sută de kilograme.
Factorii care afectează producția includ politicile UE privind calitatea apei și emisiile de nitrați, fosfați și amoniac, în special în Țările de Jos și Irlanda. În Țările de Jos, noile reglementări privind neutralizarea gunoiului de grajd ar putea crește costul de producție pentru un litru de lapte cu între 3 și 4 cenți. Alți factori determinanți sunt îmbătrânirea populației de fermieri, stresul termic cauzat de schimbările climatice, depopularea și costurile ridicate pentru energie și îngrășăminte.
Producătorii vor trebui să gestioneze costurile excepțional de ridicate asociate cu modernizarea sau înlocuirea grajdurilor în următorul deceniu. Obligațiile legale și reglementările stricte privind mediul și bunăstarea animalelor fac obținerea autorizațiilor pentru proiectele de investiții tot mai dificilă. Pentru a compensa aceste cheltuieli, procesatorii ar putea diversifica aprovizionarea geografică, se pot orienta către produse cu valoare adăugată, precum brânza și zerul, sau pot recurge la fuziuni și achiziții pentru a crea sinergii.
Sectorul lactatelor din Uniunea Europeană a trecut prin transformări structurale în ultimele decenii, marcate de o scădere a numărului de animale, dar de o creștere a productivității pe cap de animal. În paralel, se observă o îmbunătățire a conținutului de substanță uscată, precum grăsimi și proteine. Deși consumul de lactate a rămas rezilient în fața inflației și a produselor pe bază de plante, sectorul se confruntă cu provocări legate de accesibilitatea financiară a produselor.
