Sectorul agricol european se confruntă cu o dependență semnificativă de importurile de fertilizanți, în condiții de volatilitate a prețurilor. Nutrienții precum azotul, fosforul și potasiul, care pot fi recuperați din dejecțiile de bovine, porcine sau de păsări, oferă o oportunitate de a transforma un cost de gestionare într-o resursă valoroasă. Această tranziție către economia circulară vizează reducerea pierderilor către mediu și susținerea fertilității solului prin utilizarea materiilor prime deja prezente în fermă.
Dependența Uniunii Europene de fertilizanții externi rămâne critică, UE importând aproximativ 30% din azot, 70% din fosfați și 40% din potasiu. În aprilie 2026, prețurile fertilizanților azotat au înregistrat o creștere de circa 71% față de media anului 2024. Deoarece gazul natural determină aproximativ 70% din costurile de producție ale fertilizanților azotat, recuperarea locală a nutrienților poate proteja fermierii împotriva șocurilor economice și a instabilității piețelor internaționale.
Tipul de dejecție influențează direct logistica și valoarea agronomică a resurselor recuperate. Gunoiul de grajd este voluminos și bogat în materie organică, în timp ce dejecțiile porcine, fiind adesea lichide, permit procesarea prin pompe. În schimb, gunoiul de pasăre cu așternut este mai uscat și concentrat în nutrienți, inclusiv fosfor, oferind un avantaj logistic major. Așternutul de la puii de carne aduce și carbon în sol, diferențiind acest material de fertilizanții minerali.
Reglementările europene au început să faciliteze utilizarea acestor resurse prin noi cadre juridice. Din 9 februarie 2026, noile reguli permit utilizarea RENURE, respectiv azotul recuperat din dejecții zootehnice, în condiții care protejează apele. Proiectul Horizon 2020 FERTIMANURE a demonstrat eficiența acestui proces prin teste în Belgia, Germania, Spania, Franța și Țările de Jos. Aceste experimente au identificat 18 fertilizanți de origine biologică cu potențial comercial, capabili să ofere producții comparabile cu cele convenționale.
Eficiența sistemului agroalimentar european este afectată de pierderi masive de nutrienți în procesul de producție. Agenția Europeană de Mediu (EEA) estimează că în sistem se pierd aproximativ 80% din azot și 70% din fosfor. Economia circulară urmărește menținerea acestor elemente în circuit prin tehnologii de separare, compostare sau digestie anaerobă. Valoarea economică a procesării este justificată atunci când nutrienții sunt transformați în produse previzibile, transportabile și utile pentru culturi.
Gestionarea acestor resurse poate genera un disconfort olfactiv temporar pentru comunitățile din apropierea terenurilor agricole. Totuși, acest efect este trecător, în timp ce beneficiile agronomice rămân în sol pe termen lung. Azotul, fosforul și potasiul ajută la dezvoltarea plantelor și la formarea recoltei, asigurând un ciclu nutritiv natural. Utilizarea tehnicilor de bune practici ajută la reducerea emisiilor și la încorporarea rapidă a materiilor în sol.
