Noua reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2028–2034 aduce schimbări structurale care pot pune presiune pe sectorul agricol din România. Reducerea bugetului european, dispariția fondurilor dedicate dezvoltării rurale și plafonarea plăților directe sunt principalele elemente care ar putea afecta fermierii. Achim Irimescu, fostul ministru al Agriculturii, a subliniat riscurile acestui nou cadru financiar pentru modernizarea fermelor și capacitatea de producție națională.
Una dintre cele mai mari preocupări vizează scăderea ponderei agriculturii în bugetul Uniunii Europene. Dacă în anii '80 PAC reprezenta aproximativ 70% din bugetul UE, în prezent ponderea este de 36–37%, iar pentru perioada 2028–2034 se estimează o scădere până la aproape 15%. Achim Irimescu avertizează că dispariția pilonului al doilea, cel care finanțează dezvoltarea rurală și investițiile, este o problemă majoră, mai ales când Comisia Europeană solicită tranziția verde, care necesită investiții estimate la cel puțin 60 de miliarde de euro.
Pentru România, impactul financiar ar putea fi semnificativ, alocarea urmând să scadă de la 21,5 miliarde de euro la 16,5 miliarde de euro în următorul exercițiu financiar. Această diferență de aproximativ cinci miliarde de euro vine într-un moment în care accesul la credite este extrem de costisitor pentru fermierii români. În timp ce în vestul Europei creditul este de aproximativ 3%, în România dobânzile oscilează între 10 și 15% la euro, ceea ce îngreunează dezvoltarea exploatațiilor.
O altă măsură critică este plafonarea plăților directe la 100.000 de euro pe fermier, aplicată la nivelul beneficiarului. Achim Irimescu consideră că această limită va afecta grav fermele mari, care au investiții și credite de rambursat, bazându-se pe subvenții pentru finanțare. Deoarece aproximativ 13.000 de ferme medii și mari realizează 75% din producția agricolă națională, o astfel de penalizare ar putea pune în pericol securitatea alimentară a populației și exporturile de cereale.
Fermierii europeni se confruntă, de asemenea, cu o concurență neadilată din cauza acordurilor de liber schimb și a importurilor din țări terțe. Standardele stricte privind reducerea pesticidelor, a îngrășămintelor și a emisiilor cresc costurile de producție în Europa, făcând produsele locale vulnerabile în fața celor importate. Achim Irimescu susține că agricultura este adesea sacrificată în negocierile comerciale, în timp ce alte sectoare obțin acces la piețe noi, lăsând producătorii europeni într-o poziție necompetitivă.
În contextul schimbărilor climatice, secetele și bolile plantelor fac ca tehnologiile noi să fie esențiale pentru supraviețuire. Totuși, lipsa fondurilor pentru investiții va face adoptarea unor tehnici genomice sau a unor soiuri rezistente mult mai dificilă pentru fermieri. Pentru a progresa, fermierii mici vor avea nevoie de asociere, urmând modelul cooperativelor din alte state, în timp ce fermierii mari trebuie să mențină un echilibru între producția pentru piață și sustenabilitatea financiară.
