Comitetul European al Regiunilor (CoR) a prezentat, în cadrul plenarei din 14 octombrie, o poziție prin care solicită extinderea rețelei de trenuri de mare viteză în mod integrat cu liniile regionale și locale. Reprezentanții regiunilor argumentează că noile coridoare europene trebuie să aducă pasagerii direct către marile magistrale, evitând astfel izolarea teritoriilor periferice. Avizul a fost pregătit de Marco Marsilio, președintele regiunii italiene Abruzzo, care subliniază necesitatea unei evaluări a investițiilor prin prisma accesibilității oferite zonelor rurale și slab conectate.
Propunerea vizează integrarea trenurilor de mare viteză cu transportul necesar pentru prima și ultima parte a călătoriei, asigurând astfel o mobilitate completă. Regiunile insistă ca investițiile europene să includă nu doar capitalele sau principalele coridoare, ci și orașele intermediare și zonele rurale. Un aspect central este conectarea eficientă cu infrastructura regională, inclusiv porturile și aeroporturile, pentru a facilita transferul de mărfuri și pasageri către interiorul continentului, reducând astfel dependența de transportul rutier pe șosele.
Pentru comunitățile din zonele montane sau rurale, problema nu este viteza trenului în sine, ci frecvența și coordonarea conexiunilor cu rețeaua principală. Dacă un tren de mare viteză reduce timpul de călătorie între capitale, dar pasagerul necesită ore întregi pentru a ajunge la gară, beneficiul investiției este minimizat. Din acest motiv, CoR cere ca planificarea să includă nodurile regionale și liniile convenționale care alimentează magistralele, garantând transferuri rapide și orare compatibile pentru locuitorii din zonele cu densitate redusă.
Conceptul de „drept de a rămâne” este utilizat de Comitetul European al Regiunilor pentru a descrie posibilitatea oamenilor de a trăi și lucra în regiunea de origine. Lipsa unei infrastructuri adecvate poate forța populația să migreze către marile centre din cauza dificultăților de deplasare către spitale, universități sau centre industriale. Transportul este văzut astfel ca o condiție esențială pentru coeziune, prevenind situațiile în care infrastructura modernă concentrează resursele doar în zonele unde volumul de trafic este deja ridicat.
Poziția regională răspunde planurilor Comisiei Europene privind accelerarea trenurilor de mare viteză și investițiile în transportul durabil, dar nu stabilește trasee sau finanțări obligatorii. Strategia Comisiei vizează reducerea timpilor de călătorie și extinderea conexiunilor transfrontaliere prin rețeaua transeuropeană de transport. Totuși, regiunile avertizează că o nouă magistrală poate concentra traficul doar în nodurile puternice dacă legăturile secundare nu sunt modernizate simultan, fragmentând astfel accesibilitatea teritorială.
Proiectele de infrastructură feroviară europeană se confruntă adesea cu dificultăți tehnice și diferențe de capacitate la nivelul frontierelor. În cadrul dezbaterilor de la CoR, au fost menționate blocajele de pe marile conexiuni alpine, unde lipsa infrastructurii de acces poate afecta proiecte majore. Pentru pasageri, o secțiune de călătorie foarte rapidă nu poate compensa întârzierile cauzate de punctele de circulație mai lente sau de fragmentarea rețelei de transport la nivelul statelor membre.
