România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de locuire în gospodării supraaglomerate în rândul tinerilor. Conform datelor Eurostat, peste 58,3% dintre tinerii din țară se află în această situație locativă, o cifră mult mai mare decât cea raportată în Cipru, unde acest procent este de doar 4,1%. Această tendință reflectă dificultățile economice și presiunea exercitată de costurile ridicate ale locuințelor în regiune.
Situația locativă precară afectează și alte state membre, în special în Europa de Est și de Sud. În Letonia și Bulgaria, mai mult de jumătate dintre tineri trăiesc în condiții de supraaglomerare, în timp ce în Lituania, Italia, Slovacia, Polonia, Croația și Grecia, acest fenomen îi vizează pe mai mult de o treime dintre tineri. În general, grupul celor cu vârste între 15 și 19 ani este cel mai vulnerabil în ceea ce privește locuiul în case supraaglomerate.
Evoluția demografică arată că tinerii din UE părăsesc casa părinților la o vârstă medie de 26,2 ani în 2024, o scădere față de 26,3 ani în 2023. În țările din sudul și estul Europei, acest proces este mult mai lent. Croația conduce acest top cu 31,3 ani, urmată de Slovacia cu 30,9 ani, Grecia cu 30,7 ani, Italia cu 30,1 ani și Spania cu 30 de ani, mulți dintre acești tineri rămânând cu părinții din cauza costurilor.
Pe de altă parte, în țările nordice, tinerii pleacă mult mai devreme de la domiciliul părinților. În Finlanda media este de 21,4 ani, în Danemarca 21,7 ani, iar în Suedia 21,9 ani. Totuși, în aceste națiuni, povara financiară este mai mare, deoarece tinerii suportă costuri de locuință mai ridicate. În UE, aproximativ 10% dintre tineri cheltuiau 40% sau mai mult din venitul disponibil pentru locuință în anul 2024.
Problema costurilor chiriilor a devenit o temă centrală de discuții la nivel european. Thomas Kattnig, co-raportor al Planului european pentru locuințe accesibile, a subliniat în cadrul unei sesiuni plenare că criza locuințelor poate afecta democrația. Acesta a cerut stabilirea unui cadru la nivel european, alături de comisarul pentru Energie și Locuințe, Dan Jørgensen, solicitând ca locuințele accesibile să fie consacrate oficial în dreptul primar al UE.
Evoluția acestor indicatori sociali este strâns legată de stabilitatea economică și de capacitatea de absorbție a pieței imobiliare. În contextul european, creșterea prețurilor locuințelor a dus la o creștere de 0,5 puncte procentuale a probabilității ca tinerii să locuiască în gospodării supraaglomerate în 2024 față de anul precedent. Această presiune financiară continuă să modifice structura demografică a continentului, amânând independența multor generații.
