La data de 1 ianuarie, România marchează douăzeci de ani de la intrarea în Uniunea Europeană, un moment marcat de un contrast între prosperitatea economică și tensiunea socială. Deși țara a cunoscut o creștere semnificativă a veniturilor, infrastructurii și dezvoltării orașelor regionale, dezbaterea publică este dominată de probleme legate de deficitul bugetar, taxe și ratingul de țară. Această etapă pune în evidență necesitatea unei noi strategii de dezvoltare după perioada de recuperare a diferențelor față de restul continentului.
Datele Eurostat arată că, în anul 2025, PIB-ul pe cap de locuitor al României, la paritatea puterii de cumpărare, a ajuns la 78% din media UE. Această cifră o plasează peste Bulgaria și Grecia, fiind apropiată de nivelurile Croației și Ungariei, însă rămâne sub Polonia, care are 81%, și Lituania, cu 88%. De la momentul aderării, România a parcurs o distanță economică remarcabilă, însă acum se lovește de ceea ce economiștii numesc capcana veniturilor medii.
Situația financiară prezintă provocări majore, anul 2025 încheindu-se cu un deficit de 7,65% din PIB, după cel de 8,67% înregistrat în 2024. În perioada 2026, doar dobânzile vor consuma aproximativ 3% din PIB, resurse care nu vor mai putea fi direcționate către spitale, școli sau cercetare. Deși deficitul pe primul semestru din 2026 a scăzut la 2% din PIB, creșterea economică a coborât sub pragul de 1%, semnalând o perioadă de ajustare.
Modelul polonez oferă o lecție importantă prin trecerea de la integrare la un rol de pilon de securitate și hub energetic. Polonia a reușit să evite recesiunea în 2009, dar succesul a creat o fractură între zonele dezvoltate și estul rural. În prezent, Varșovia urmărește autonomia strategică prin cheltuieli de apărare de aproape 5% din PIB și dezvoltarea unor campioni naționali, încercând să nu mai fie doar o fabrică pentru Germania.
Cehia și Ungaria prezintă, de asemenea, perspective diferite asupra dezvoltării industriale. Cehia a experimentat dificultăți când lanțurile de producție germane au stagnat, realizând că este crucial să controleze tehnologia, nu doar orele de producție. Ungaria a optat pentru un patriotism economic agresiv, atrăgând investiții asiatice în sectorul bateriilor, însă acest model a generat tensiuni cu Bruxelles-ul și o dependență de noi tipuri de investitori, afectând stabilitatea geopolitică.
Portugalia și Irlanda demonstrează că o țară își poate schimba identitatea economică prin reforme și investiții în talent. Portugalia a trecut de la austeritate la un ecosistem de startup-uri, miza fiind acum transformarea într-o economie de valoare adăugată. Irlanda a actualizat modelul de taxe mici prin investiții în universități și cercetare, evitând stagnarea. România trebuie să utilizeze avantajele sale, precum energia competitivă și poziția geografică strategică, pentru a trece la o a doua generație de dezvoltare europeană.
