Comisia Europeană a prezentat o propunere amplă de reformă a impozitării directe a companiilor, marcând o schimbare de paradigmă față de deceniul trecut. Dacă anterior accentul a fost pus pe combaterea evitării impozitelor și pe creșterea transparenței, noile măsuri vizează simplificarea și armonizarea cadrului legislativ european. Pachetul de reforme, numit Tax Omnibus, include șase directive privind impozitarea directă și modificări ale directivei DAC, vizând schimbul de informații între administrațiile fiscale din statele membre.
Una dintre principalele schimbări vizează extinderea scutirii de impozit reținut la sursă pentru plățile de dividende, dobânzi și redevențe între societățile din UE. În prezent, scutirea este condiționată de deținerea unor praguri de participație de cel puțin 25% pentru dobânzi și redevențe sau 10% pentru dividende. Propunerea elimină aceste praguri, permițând aplicarea scutirii indiferent de nivelul de participație, ceea ce ar putea genera beneficii de aproximativ 5,3 miliarde de euro pe an pentru contribuabilii europeni.
Procedura administrativă ar urma să treacă de la autorizarea prealabilă la un sistem de autoevaluare de către companii. În acest nou model, entitățile vor aplica singure scutirea, urmând ca autoritățile fiscale să efectueze verificări ulterioare. Deși pentru companiile din România acest mecanism este deja aplicat prin Codul fiscal, pentru grupurile care operează în mai multe state membre, schimbarea reprezintă o simplificare reală, dar care transferă riscul de conformitate direct către contribuabili.
În ceea ce privește deductibilitatea dobânzilor, plafonul de 30% din EBITDA va deveni obligatoriu la nivel european, alături de un plafon fix de 3 milioane de euro, actualizat anual cu inflația. Împrumuturile contractate de la bănci sau alți terți pentru activitatea proprie vor fi excluse din acest calcul. Pentru contribuabilii din România, impactul poate fi semnificativ datorită creșterii plafonului fix de deductibilitate și a excluderii anumitor tipuri de împrumuturi din limitare.
Sectorul cercetării și dezvoltării (R&D) va beneficia de un cadru comun european pentru deductibilitatea investițiilor. Activele și echipamentele utilizate direct în R&D pot fi deduse integral în anul achiziției sau eșalonat pe patru ani, cu condiția ca acestea să rămână în activitatea de cercetare cel puțin trei ani. Această facilitate fiscală este concepută astfel încât să nu diminueze EBITDA utilizată pentru calcularea limitelor de deductibilitate a dobânzilor.
Propunerea de unificare a regulilor fiscale pentru companiile europene vine într-un context în care Banca Centrală Europeană a susținut necesitatea armonizării legislației pentru a reduce decalajul economic față de SUA. Statele membre ar trebui să transpună regulile Tax Omnibus până la 31 decembrie 2028, cu aplicarea acestora începând de la 1 ianuarie 2029, conform calendarului propus de Comisia Europeană.
