Uniunea Europeană pregătește implementarea inițiativei „Made in Europe”, un proiect ambițios menit să stimuleze producția în sectoare strategice precum industria auto, siderurgia și energiile curate. Obiectivul central este creșterea ponderei industriei de prelucrare, care în 2024 reprezenta 14,3% din PIB-ul Uniunii Europene, până la un prag de 20% până în anul 2035. Această mișcare vizează protejarea pieței europene în fața concurenței neloiale, cu un accent deosebit pe limitarea impactului din partea Chinei.
Noile reglementări propuse vor introduce cerințe specifice de tip „Made in EU” și criterii stricte privind emisiile de carbon pentru schemele de subvenții și achizițiile publice. Sectorul vizat include oțelul, cimentul, aluminiul și tehnologiile cu emisii nete zero, existând posibilitatea de a extinde aceste reguli și către industria chimică. Propunerea aflată în discuții la Parlamentul European limitează statutul de producător la cele 27 de state membre, deși Comisia Europeană va avea puterea de a include ulterior și alte țări în sistem.
Această structură de reglementare generează îngrijorări majore în Marea Britanie, unde organizațiile patronale avertizează că firmele britanice ar putea fi excluse din lanțurile de aprovizionare europene. În industria auto, riscul este evident, deoarece noile reguli ar putea impune ca vehiculele eligibile pentru subvenții și facilități fiscale să fie asamblate strict în UE. În acest context, Nissan a semnalat că uzina sa din Sunderland ar putea fi nevoită să se închidă dacă Regatul Unit nu va fi inclus în noile reguli.
Impactul economic este semnificativ, având în vedere că comerțul cu automobile între UE și Marea Britanie înregistrează aproximativ 80 de miliarde de euro anual, conform Society of Motor Manufacturers and Traders. Pe lângă sectorul auto, există temeri legate de accesul companiilor britanice la proiectele de energie nucleară și hidrogen verde. Companii precum Rolls-Royce SMR încearcă să își asigure un rol în dezvoltarea reactoarelor nucleare modulare mici, însă noile reguli europene ar putea limita participarea lor la piețele de energie.
Industria chimică britanică se află de asemenea într-o poziție vulnerabilă, având un comerț de aproximativ 80 de miliarde de lire sterline anual cu Uniunea Europeană. Companiile din acest sector sunt profund integrate în lanțurile de producție europene pentru sănătate, apărare și industria auto. Guvernul britanic susține că includerea în noul sistem nu ar reprezenta un tratament preferențial, subliniind legăturile economice strânse care persistă între cele două piețe după procesul de Brexit.
În timp ce negocierile privind forma finală a legislației continuă, Comisia Europeană subliniază necesitatea de a consolida securitatea economică și producția internă. Această strategie de protecție a industriei de prelucrătoare este o componentă a politicii economice europene de autonomie strategică. În contextul global actual, deciziile privind reglementările comerciale și subvențiile publice devin instrumente esențiale pentru menținerea competitivității sectoarelor de înaltă tehnologie și de energie în cadrul blocului european.
