Un studiu publicat de Banca Centrală Europeană la 19 octombrie 2026 relevă faptul că utilizarea garanțiilor de calitate poate reduce substanțial costul prudențial al unei bănci care împrumută fonduri către o altă instituție financiară. Autorii Emmanuel Faïk și Olivier Vergote estimează că un împrumut negarantat implică un cost de aproximativ 35 de puncte de bază pentru creditor, în timp ce o tranzacție repo cu garanții de calitate reduce această valoare la un interval cuprins între 3 și 7 puncte.
Analiza detaliată arată că, pentru creditor, costul marginal estimat este de 34,7 puncte de bază în cazul unui împrumut negarantat, comparativ cu o valoare de 2,8–6,4 puncte pentru tranzacția garantată. Această diferență ajută la explicarea rolului pieței repo în procesul de redistribuire a rezervelor bancare din zona euro. Calculul se bazează pe menținerea indicatorilor prudențiali ai unei bănci reprezentative, depășind simpla respectare a minimelor legale impuse de reglementări.
În ceea ce privește banca care solicită împrumutul, estimarea costului este de circa 15,2 puncte de bază în ambele scenarii, presupunând că fondurile sunt păstrate ca rezerve la banca centrală și că operațiunea nu poate fi compensată în bilanț. Pentru a ajunge la aceste cifre, studiul utilizează un indicator mediu al efectului de levier de 5,78%. Această abordare presupune că banca împrumutată trebuie să gestioneze creșterea bilanțului și a expunerii relevante pentru indicatorul de levier (LR).
Pe măsură ce bilanțul Eurosistemului se restrânge, piața repo ar putea deveni principalul canal de redistribuire a rezervelor între bănci. Totuși, autorii avertizează că accesul la acest mecanism nu este uniform, deoarece organizarea unui birou de tranzacționare repo și infrastructura de decontare implică cheltuieli fixe semnificative. Aceste bariere operaționale și costuri de administrare a garanțiilor pot reprezenta dificultăți majore, în special pentru băncile mici care tranzacționează rar.
Studiul subliniază că aceste estimări nu reprezintă comisioane percepute de bănci și nu constituie o decizie de politică monetară a BCE. De asemenea, aceste costuri marginale nu se transferă automat în ratele creditelor oferite populației sau firmelor. Cercetarea analizează modul în care cerințele prudențiale, precum indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) sau cel de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), influențează alegerea dintre finanțarea interbancară garantată și cea negarantată.
Piața monetară a cunoscut o expansiune semnificativă în ultimii ani, volumul zilnic agregat crescând de la aproximativ 1.300 de miliarde de euro în 2022 la 1.800 de miliarde în 2024, o majorare de 38%. În acest context, segmentul tranzacțiilor garantate a înregistrat o creștere de 41%, depășind ritmul segmentului negarantat, care a crescut cu 28%. Această evoluție reflectă schimbarea structurii pieței interbancare analizate în lucrarea de cercetare a autorilor.
