Multe țări din întreaga lume au ales să renunțe la practica schimbării sezoniere a orei, optând pentru un sistem fix de ceas pe tot parcursul anului. Această decizie este motivată de dorința de a simplifica viața de zi cu zi a cetățenilor și de a evita problemele tehnice apărute în sistemele informatice, în sectorul transporturilor sau în mediul de afaceri. În diverse regiuni geografice, această schimbare de paradigmă este deja o realitate consolidată.
În Europa, Uniunea Europeană se află într-o etapă de discuții de lungă durată privind eliminarea acestui sistem. În anul 2018, Comisia Europeană a organizat o consultare publică masivă, la care au participat aproximativ 4,6 milioane de persoane. Rezultatele au fost clare, deoarece circa 84% dintre participanți au solicitat renunțarea la schimbarea orei. Deși Comisia a propus ca procesul să înceapă încă din 2019, statele membre nu au reușit să cadă de acord asupra orei care ar trebui păstrată permanent.
În Asia, practica schimbării orei este inexistentă în numeroase țări, precum China, India, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda, Vietnam, Indonezia, Malaezia și Singapore. China a eliminat deja ora de vară încă din anul 1991. Totodată, în Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și Bahrain mențin aceeași oră tot anul. Un caz recent este cel al Iranului, care a abolit schimbarea orei în 2022, iar începând cu anul 2023, nu mai aplică ora de vară.
Regula schimbării orei nu este aplicată nici în America de Sud, în țări precum Brazilia, Argentina, Columbia, Peru și Ecuador, Brazilia fiind cea care a renunțat la ora de vară în 2019. În Europa de Est, Rusia, Belarus, Armenia și Georgia au renunțat de asemenea la aceste schimbări sezoniere, la fel ca Islanda, care folosește aceeași oră tot anul. În Australia, situația este fragmentată, deoarece regulile diferă de la un stat la altul, în funcție de regiune.
În Australia, state precum New South Wales, Victoria, Australia de Sud, Tasmania și Teritoriul Capitalei Australiene continuă să schimbe ora. În schimb, Queensland, Australia de Vest și Teritoriul de Nord nu mai aplică această procedură. Această diversitate reflectă modul în care administrațiile regionale gestionează timpul. În zonele aflate în apropierea Ecuatorului, această problemă este mai puțin relevantă, deoarece durata zilei aproape nu variază de-a lungul anului.
Schimbarea sistemelor de gestionare a timpului reflectă o nevoie de stabilitate în societățile moderne, digitalizate. În Uniunea Europeană, deciziile privind standardizarea acestor procese necesită un consens între toate statele membre pentru a evita decalajele de sincronizare. Deși consultările publice au arătat o preferință clară a cetățenilor pentru un ceas fix, procesul legislativ și negocierea între guverne rămân principalele obstacole în implementarea unei schimbări la nivel continental.
