Aprovizionarea statelor din Uniunea Europeană a suferit o reorientare semnificativă în perioada 2021-2025, orientându-se către furnizori din interiorul UE și țări cu care există acorduri de cooperare. Această schimbare de paradigmă este documentată într-un raport elaborat de Băncii Europene de Investiții, în colaborare cu Comisia Europeană. Procesul de diversificare a surselor este însoțit de o creștere a prețurilor unitare, pe măsură ce statele membre își caută noi parteneri de încredere.
În urma analizei realizate asupra fluxurilor comerciale, se observă că țările care nu au acorduri cu UE au pierdut aproximativ 2,2 puncte procentuale din ponderea lor în importurile analizate. În schimb, furnizorii din cadrul Uniunii Europene au câștigat 1,2 puncte, în timp ce țările partenere din afara vecinătății europene au înregistrat un câștig de aproximativ un punct. Această reorientare este vizibilă în domenii strategice, precum semiconductorii, materiile prime și tehnologiile cu zero emisii nete.
Interesant este faptul că simpla proximitate geografică nu explică în totalitate aceste schimbări de structură. Țările vecine care dețin acorduri cu UE au înregistrat un câștig de doar 0,1 puncte procentale în ansamblul importurilor analizate, ceea ce sugerează că orientarea nu este neapărat spre vecini. În schimb, ponderea partenerilor mai îndepărtați crește în toate categoriile sensibile examinate, indicând o strategie de diversificare care nu se limitează la proximitatea fizică.
Autorii raportului avertizează că acest proces de diversificare poate genera costuri suplimentare pe termen scurt, în special în timp ce furnizorii își extind capacitățile de producție. Această tranziție este asociată cu prețuri unitare mai ridicate pentru bunurile provenite din UE și din țările partenere îndepărtate. Totuși, aceste costuri ar putea fi atenuate pe măsură ce firmele își adaptează procesele și reușesc să extindă producția necesară.
Analiza utilizează date din Comext, baza de date Eurostat pentru comerțul internațional, pentru a monitoriza schimbările în fluxurile comerciale. Rezultatele documentează schimbările de pondere și relațiile statistice, dar nu demonstrează automat relocarea fabricilor sau eliminarea completă a dependențelor. Schimbarea furnizorilor este interpretată ca un indiciu al revenirii aprovizionării în UE, însă vulnerabilitățile industriale pot rămâne o problemă dacă nu se construiesc noi capacități de producție.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune crescută privind dependențele energetice și comerciale. În acest context, se menționează că Trump urmează să semneze un decret care impune noi sancțiuni Rusiei și țărilor care cumpără energie rusească, incluzând și UE printre entitățile vizate. Această realitate subliniază importanța strategică a diversificării surselor de aprovizionare pentru stabilitatea economică a Europei.
