Stocurile de gaze naturale din Uniunea Europeană au atins un nivel de 72% la începutul lunii octombrie, o cifră considerată extrem de scăzută din punct de vedere istoric. Această situație a fost cauzată de o perioadă dificilă de umplere a depozitelor, fiind accentuată de perturbările provocate de războiul din Orientul Mijlociu. În ciuda acestor valori reduse, organizația ENTSOG susține că infrastructura europeană de gaze este suficient de flexibilă pentru a satisface cererea de energie pe parcursul sezonului de iarnă.
Nivelurile de umplere a depozitelor variază semnificativ în funcție de statul membru analizat. Franța a reușit să își umple depozitele până la aproximativ 85% din capacitatea totală, în timp ce Germania prezintă un grad de umplere mult mai scăzut, situat la 59%. Din aceste motive, ENTSOG recomandă continuarea procesului de umplere a depozitelor și solicită o monitorizare atentă a stocurilor de energie pentru a evita orice criză.
Importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) sunt văzute ca o soluție esențială pentru a compensa nivelurile reduse de stocare. Menținerea unor livrări constante de GNL pe tot parcursul iernii este critică pentru stabilitatea sistemului. Organizația avertizează însă că, dacă cantitățile de GNL rămân limitate, stocurile ar putea scădea sub pragul de 30% până la finalul iernii, ceea ce ar crește vulnerabilitatea în fața valurilor de frig târzii.
Există disparități regionale importante care pot genera dificultăți de aprovizionare. Țările din Europa Centrală și de Est care nu au ieșire la mare, precum și cele din Europa de Sud-Est, ar putea întâmpina probleme majore în accesarea volumelor suficiente de GNL. Deși Comisia Europeană a declarat că nu există un risc imediat pentru securitatea aprovizionării, se estimează că prețurile ar putea fi foarte mari din cauza conflictelor din Orientul Mijlociu.
Din momentul declanșării invaziei rusești în Ucraina în anul 2022, Europa a accelerat eforturile de a reduce dependența de gazele rusești transportate prin conducte. Această strategie a implicat orientarea către gazele lichefiate, care sunt transportate pe cale maritimă, descărcate în porturi și apoi regasificate pentru a fi injectate în rețeaua europeană. Această schimbare structurală a modelului de import este vitală pentru autonomia energetică a continentului.
În cadrul acestui nou peisaj energetic, Uniunea Europeană depinde tot mai mult de Statele Unite, care asigură aproximativ 60% din importurile europene. Totuși, Rusia rămâne al doilea cel mai mare furnizor de GNL, estimându-se că va reprezenta circa 17% din importurile europene în 2026. Această cifră pare să contrazică intenția Bruxelles-ului de a interzice toate importurile de gaze rusești până în toamna anului 2027.
