Propunerea de consolidare a relațiilor economice între Uniunea Europeană și Canada a fost primită cu scepticism de către principalele capitale ale blocului european. Mark Carney a încercat să promoveze ideea unei „alianțe unice” și a unei „afiliere asociate”, însă guvernele europene manifestă reticență în a acorda Canadei avantaje comerciale preferențiale. În ciuda dorinței de colaborare, există un consens în UE pentru o intensificare a parteneriatului doar cu producătorii de arme și companiile miniere esențiale.
Diplomații europenți au subliniat că, deși există o simpatie pentru Canada, realitatea politică impune prudență. Un diplomat din cadrul UE a declarat că propunerea lui Carney este considerată nu foarte atent gândită, deși a recunoscut efortul de a propune o soluție. O preocupare majoră în acest context este reacția pe care ar putea-o avea Donald Trump la o relație mult mai strânsă între UE și Canada. Țările baltice sunt menționate ca fiind deosebit de îngrijorate de această posibilitate.
În cadrul vizitei sale în Europa, Mark Carney participă la evenimente oficiale, inclusiv la discursul anual susținut de Ursula von der Leyen la Strasbourg și la o sesiune în fața Parlamentului European. Acesta a promovat conceptul de „puteri de mijloc”, menit să reziste marilor puteri precum China sau SUA. Totuși, un diplomat a observat că UE nu se consideră o „putere mijlocie” și că dimensiunea mai mică a Canadei limitează așteptările privind un tratament special.
Ratificarea completă a acordului CETA rămâne un obstacol major pentru aprofundarea relațiilor. În prezent, Franța și Italia nu au ratificat acest acord de liber schimb, din cauza unor obiecții legate de drepturile investitorilor și de protecția sectorului agricol. În timp ce acordul este aplicat provizoriu, procesul de ratificare este complicat de contextul politic intern din aceste țări. Mark Carney a încercat să modereze discursul, solicitând ratificarea acordului CETA de către cele 10 țări rămase.
Există și discrepanțe comerciale semnificative între cele două părți, precum în cazul exporturilor de carne de vită, blocate de utilizarea hormonilor de creștere interziși în Europa. De asemenea, UE solicită schimbări în politicile canadiene privind oțelul și produsele de tip cui, în timp ce Ottawa este nemulțumită de reglementările europene privind exporturile de cherestea și aluminiu. Se urmărește finalizarea unui acord comercial digital înainte de summitul de la sfârșitul lunii octombrie.
În contextul actual al relațiilor comerciale globale, marile blocuri economice caută echilibru între deschiderea piețelor și protecția reglementărilor interne. În Europa, aceste dezbateri sunt influențate de politicile de mediu și de necesitatea de a menține standardele de producție. Această situație reflectă tensiunile dintre nevoia de parteneriat strategic și protecționismul economic care poate apărea în perioade de incertitudine geopolitică globală.
