Uniunea Europeană a adoptat un mandat oficial pentru negocierile COP31, care vor avea loc la Antalya în perioada 9-20 noiembrie 2026. Poziția stabilită de Consiliu la 12 octombrie recunoaște faptul că încălzirea globală va depăși probabil, pentru o perioadă temporară, pragul critic de 1,5°C. Obiectivul principal al UE este limitarea duratei și a amplorii acestei depășiri prin accelerarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Strategia europeană se concentrează pe transformarea angajamentelor existente în politici concrete și rezultate măsurabile. Mandatul pune un accent deosebit pe aplicarea contribuțiilor determinate la nivel național, cunoscute sub numele de NDC, și pe implementarea planurilor de adaptare. Pentru a asigura transparența, UE insistă pe obligații stricte de raportare, subliniind necesitatea depunerii rapoartelor bienale până la data de 31 decembrie 2026, pentru a permite compararea datelor.
În domeniul energetic, poziția UE vizează o tranziție de la combustibilii fosili într-un mod echitabil și ordonat. Documentul reafirmă necesitatea triplării capacității globale de energie regenerabilă și dublarea ritmului anual de îmbunătățire a eficienței energetice până în anul 2030. De asemenea, mandatul susține o electrificare mai rapidă a economiilor, fără a introduce noi interdicții asupra utilizării petrolului, gazelor sau cărbunelui la nivel european.
Alte prioritare incluse în mandatul de negociere vizează reducerea rapidă a emisiilor de metan și protecția ecosistemelor. UE solicită accelerarea diminuării emisiilor care nu provin din CO2, considerând că reducerea pierderilor din agricultură și energie poate avea un impact imediat asupra încălzirii. În același timp, Consiliul își reafirmă obiectivul de oprire și inversare a defrișărilor și a degradării pădurilor până la sfârșitul deceniului.
Finanțarea adaptării climatice reprezintă un alt pilon central, cu o țintă de triplare a resurselor dedicate acestui scop până în 2035. UE recunoaște că fondurile publice nu sunt suficiente, propunând mobilizarea capitalului privat și a băncilor multilaterale. În ceea ce privește piețele de carbon, UE acceptă acestea ca surse complementare, cu condiția ca reducerile de emisii să fie reale, măsurabile și să nu fie supuse unei duble contabilizări.
Negocierile climatice internaționale au devenit un punct de interes global, fiind influențate de dinamica politică și economică a marilor blocuri de putere. În contextul actual, deciziile luate la nivelul organizațiilor internaționale sau ale Uniunii Europene sunt monitorizate atent pentru impactul lor asupra securității energetice și a stabilității economice regionale, în timp ce statele membre caută echilibrul între obiectivele de mediu și competitivitatea industrială.
