Uniunea Europeană deține instrumente comerciale și o greutate economică semnificativă pentru a negocia mai ferm cu China, însă succesul acestora depinde de unitatea celor 27 de state membre. O analiză realizată de Carnegie Strategic Europe subliniază că eficiența acestor măsuri este condiționată de capacitatea blocului european de a acționa colectiv și de a gestiona costurile generate de o eventuală ripostă chineză. Experții consultați propun abordări diverse privind tarifele, accesul pe piață și gestionarea mineraleor critice.
Francesca Ghiretti, de la RAND Europe China Initiative, susține că principala problemă a UE nu este lipsa instrumentelor de negociere, ci credibilitatea utilizării lor colective. Ea explică faptul că dimensiunea pieței unice oferă pârghii importante, dar Beijingul trebuie să aibă încredere că statele europene vor acționa unitar. Pentru a evita fragmentarea, Ghiretti propune ca atât responsabilitatea pentru măsurile adoptate, cât și costurile lor să fie distribuite între cele 27 de state membre.
Noah Gordon, de la European Council on Foreign Relations, avertizează că diversificarea aprovizionării cu pământuri rare și alte materii prime critice va necesita ani de zile. El consideră nerealistă ideea de eliminare rapidă a dependențelor de China înainte de o nouă confruntare comercială. Gordon propune utilizarea interdependenței ca pârghie, subliniind că China depinde de accesul la piața europeană pentru componente de aviație, produse chimice specializate și echipamente pentru industria semiconductorilor.
Noah Barkin, consilier senior la Rhodium Group, recomandă o utilizare metodică și graduală a instrumentelor comerciale pentru a evita o escaladare disproporționată. El subliniază riscul major reprezentat de represaliile Chinei, care ar putea răspunde prin controale la export sau investigații comerciale ce afectează sectoare europene. În paralel, Zsuzsa Anna Ferenczy, de la Wilfried Martens Centre for European Studies, pune accent pe reciprocitatea accesului la piață și pe necesitatea de a mobiliza capital către industria europeană.
Etienne Höra, de la Bertelsmann Stiftung, mută atenția asupra impactului intern al unor decizii comerciale dure. El avertizează că o strategie fermă poate fi compromisă dacă costurile represaliilor chineze nu sunt compensate între statele membre. Deoarece structurile industriale variază, o restricție asupra unui material critic poate afecta anumite economii europene mult mai sever decât altele. Höra menționează că bugetul european actual oferă puțin spațiu pentru amortizarea unor astfel de șocuri comerciale.
Situația economică actuală este marcată de un deficit comercial masiv între UE și China. Conform datelor Eurostat, în trimestrul al doilea al anului 2026, UE a importat bunuri în valoare de 153,6 miliarde EUR din China, în timp ce exporturile europene către această țară s-au ridicat la doar 50,3 miliarde EUR. Acest deficit de aproximativ 103 miliarde EUR reprezintă cel mai ridicat nivel trimestrial înregistrat de la trimestrul al treilea din 2022, consolidând poziția Chinei de principal furnizor extern.
